Pe parcursul călătoriei noastre prin Iran și Asia Centrală, am întâlnit, printre altele, și… mașini! 🙂 Iată o scurtă trecere în revistă a celor pe care le-am întâlnit și despre care am aflat câte ceva.
Iranul are o veche și foarte importantă industrie auto, pe care o protejează cu mare grijă. Aici se fabrică mașini europene, japoneze sau sud-coreene, sub brandurile originale sau locale. De pildă, ceea ce noi știm sub numele de Dacia Logan, aici se fabrică sub numele de Renault Tondar.

Mai târziu, în Stan-uri, am întâlnit Dacia Logan MCV sub numele de Lada Largus, fabricată în Rusia, undeva lângă Moscova.


Francezii mai au două modele de Peugeot care se fabrică în Iran: mai vechiul 405 și puțin mai noul 206 Sedan. Peugeot 405, găsit aici și sub numele de Peugeot Pars, este un model apărut în Franța în 1987 și fabricat până în 1997, dar care în Iran se mai fabrică și comercializează și astăzi cu mare succes. Estimarea mea este că 25% dintre autoturismele din Iran sunt Peugeot 405 sau variantele lui. Este o mașină atât de populară și îndrăgită, încât la nunți, este o mândrie pentru mire să se ducă să-și ia mireasa de acasă la volanul acestui model! 🙂


Zamyad Z24, cea mai întâlnită mașină utilitară, este o copie a modelului Nissan Junior, apărut în Japonia în 1970.



Una din fabricile auto cele mai vechi din Iran se numește SAIPA. Inițial, SAIPAC, (adică Société anonyme iranienne de production des automobiles Citroën, o fabrică înființată în 1965 pentru a asambla autoturisme Citroen), ea și-a schimbat numele în SAIPA după ce statul iranian s-a retras din companie. Acum, SAIPA fabrică printre altele un model sedan, o copie a lui Kia Pride, numită SAIPA Saba, o mașină foarte populară în Iran.

În Iran, din motive financiare probabil, nu prea sunt mașini ”de fiță”. Am numărat pe degetele de la o mână BMW-urile (și alea, doar în capitală), iar Porsche sau mai sus – deloc. De altfel, nici pe așa-numiții ”șmecheri” nu i-am văzut, în ciuda traficului aparent haotic.
Până la căderea regimului Pahlavi, în 1978, SAIPA a fabricat și o versiune a binecunoscutului Jeep Wrangler YJ.


Mohamed Reza Pahlavi, ultimul șah (rege) iranian, a avut un pachet de acțiuni Mercedes, astfel că în Iran au fost fabricate câteva modele. Dintre ele, două mașini dragi mie:
- camionul Kurzhauber (în variantele 2624 și 1924), care nu a prea fost văzut în România, dar a fost un model de succes la vremea lui, fabricat în Germania din 1959 până în 1993. Astăzi, el populează la greu șoselele iraniene;

- și celebrul autocar Iran National O-302, cel care plimba în anii ’70-’80 cetățenii români prin țară, sub sigla ONT.

Un alt model asamblat de fabrica Iran National (actualmente Iran Khodro) este Paykan, și se poate remarca sigla fabricii, prezentă și pe O 302.

Sigur, găsim și animale pe șosele, firma Bahman a scos un pickup numit Capra. 🙂

În Iran, un important segment de autoturisme îl reprezintă mașinile chinezești. Probabil ieftine, ele nu prea sunt preferate de iranieni, fiindcă, spun ei, nu sunt fiabile.


În Stan-uri, mașinile sunt variate. Cum nu există o industrie auto, aici oamenii și-au adus mai toate brandurile occidentale (mai rar), japoneze și sud-coreene, importate direct de acolo, ceea ce face ca pe șoselele lor o mare parte din mașini să aibă volanul pe dreapta. Mai răruț, se pot întâlni și autoturisme rusești mai vechi sau mai noi, dar localnicii nu le preferă, fiind, de asemeni, mai puțin fiabile. În unele zone am întâlnit câte un model predominant, în funcție de necesitățile populației locale. Spre exemplu, într-o zonă din Tadjikistan, aproape toate mașinile cu care ne intersectam erau Opel Zafira, pline-ochi cu pasageri și mărfuri. În Turkmenistan, cam 95% dintre mașini erau Toyota. În Kârgâzstan, mai multe mașini sovietice decât am văzut în celelalte Stan-uri.




În Kazahstan, vechiul format al plăcuțelor de înmatriculare este identic cu cel românesc actual. Iată un exemplu: 🙂


În Kazahstan, cea mai mare și mai bogată țară dintre Stan-uri, am întâlnit multe mașini scumpe și puternice. O preferință a cetățenilor pentru Mercedes clasa G (SUV-urile alea pătrățoase), cu care nu am poze fiindcă… la plecarea de la semafor, cam toți șoferii țineau să arate care este timpul pe care îl face mașina de la 0 la 100 km/h (în jur de 5-6 s), așa că nu apucam să apăs pe trăgaci. 🙂
Pe de altă parte, aici am găsit și cei mai mulți ”șmecheri” de trafic. Pe unul dintre ei îl poți vedea în filmulețul următor:
Așadar, o varietate de mașini, chiar dacă nu am întâlnit pe nicăieri un Transporter ca al nostru. 🙂 Iar concluzia pe care am desprins-o este că parcul auto oglindește nivelul economic al unei țări și statutul social al proprietarilor mașinilor.