Gonbad-e Kavus și Radkan sunt două turnuri conice, înalte de peste 50, respectiv 25 de metri, care stau neclintite de vreo 1000 de ani, în ciuda invaziilor, cutremurelor – unele de peste 6 grade! – sau ale altor intemperii. Mormânt sau observator astronomic? Cu ce scop au fost construite și mai ales cum arată acum? Iată două elemente care ne-au făcut să le introducem în traseu, plus că erau cam în drumul nostru spre granița cu Turkmenistanul.
Mil-e Gonbad sau Gonbad-e Kavus (așa cum se numește și orașul) este cel mai înalt turn de acest fel din Iran și, spun unele surse, ar fi și cel mai înalt turn de cărămidă arsă din lume. Am ajuns la Gonbad-e Kavus pe după-amiză, după ce ne-am răcorit picioarele în Marea Caspică, unde am spălat, de altfel, și rufele și am umplut rezervorul de apă – asta așa, ca o paranteză… Iar dacă paranteza ar fi mai mare aș mai zice că și în Golful Persic ne-am cam băgat picioarele, apoi am spălat rufe. Ce să-i faci, în Iran, cum prind o apă mai mare, cum mă bag la spălat. Glumesc, nu am spălat în mare, ci la cișmelele amenajate pe plajă.



Și, apropo de plajă, subliniez, ca să nu fie niciun dubiu, că în Iran femeile intră în apă (dacă intră!) complet îmbrăcate, cu tot cu hijab!


Bun, deci am ajuns la Gonbad-e Kavus pe la ora 16.00 și ne-am bucurat că, în ciuda forfotei din oraș, am găsit loc de parcare exact lângă turn. Ne eram teamă să nu se închidă, abia așteptam să-i testăm ecoul din interior și mai ales din exterior! Turnul este o capodoperă a arhitecturii prin înălțimea sa de 53 de metri, forma perfect cilindrică ce demostrează profunde cunoștințe de matematică și tehnică, prin designul științific care îți permite să auzi ecoul chiar din fața turnului. Cel puțin așa așa am citit, pentru că, la intrare, porțile erau închise și trona un afiș scris cu șerpișori (adică în persană). Carevasăzică e închis pentru că… Ne-am uitat în stânga, ne-am uitat în dreapta, să ne ajute cineva să înțelegem de ce și până când. Că poate e doar o pauză de ceai! Nop, era închis toată ziua din cauza unei sărbători religioase, ba chiar și a doua zi. Cel puțin așa am înțeles de la un tânăr căruia i s-a făcut milă de noi când ne-a văzut așa dezorientați!

Turnul din cărămizi arse a fost construit în 1006/1007 ca mausoleu pentru prințul-poet Kavus, iar sicriul său ar fi atârnat de cupolă. Cum însă arheologii nu au găsit urme de oseminte, sunt unele voci care susțin că turnul ar fi fost ridicat ca observator. Totuși, în secolul XI, în zonă se practica încă zoroastrismul, deci lipsa unor rămășițe umane este de înțeles.

Am fotografiat peste gard turnul ce stă înfipt ca o rachetă de piatră și am plecat să căutăm ceva de mâncare, dacă avem noroc. Și am avut, am luat pâine, ba chiar și câte o pizza – încă e Ramadan și restaurantele și fast food-urile sunt închise în timpul zilei!
Dezamăgiți, dar ghiftuiți, am pornit la drum către următorul turn – Radkan, pe care sperăm să-l găsim deschis, că doar n-or sărbători toată săptămâna.
Pentru a ajunge la Radkan, străbatem Parcul Național Golestan, unde vedem, în sfârșit, păduri! Până acum, deși am mers în zone muntoase (în Azerbaidjanul iranian, la Uraman Takht, de exemplu), pădurile au lipsit din peisaj. Acum, mergem prin păduri, iar pe marginea șoselei sunt puse panouri cu atenție urși, porci mistreți, capre sălbatice, ba chiar leoparzi! 🙂 Urși, capre sau leoparzi, slavă cerului, n-am întâlnit, dar porcii mistreți vin pe șosea și sunt hrăniți de oameni, precum urșii în România.



Turnul Radkan se vede de departe, în mijlocul câmpului. Situat la marginea satului cu același nume, Radkan e mai puțin spectaculos ca cel de la Gonbad-e Kavus, ca înălțime, dar e deschis! Aici taxa a fost de doar 150.000 de riali de persoană.
A fost un mormânt? Loc de încoronare? Conform arheo-astronomului iranian Manoochehr Arian, turnul a fost un instrument extrem de sofisticat pentru studierea stelelor, ridicat în 1261 de echipa lui Nasir al-Din al-Tusi (1201–1274), celebru savant persan cu preocupări în astronomie, chimie, biologie, matematică, filozofie, fizică, medicină și teologie.

Contruit din cărămizi, Turnul Radkan are 25 de metri înălțime, 12 ziduri corespunzătoare celor 12 luni, cu 36 de coloane în exterior și un acoperiș conic. În zilele solstițiului și echinocțiului, soarele se aliniază și pătrunde prin cele două uși de pe laturile opuse ale turnului.

Cu datele culese aici și de la observatorul de la Maraqeh, Tusi a reușit să calculeze diametrul Pământului și să explice discrepanțele dintre teoriile mișcării planetare ale lui Aristotel și Ptolemeu. Deci, n-o fi el înalt, dar Turnul Radkan este foarte interesant!

Din păcate, doar una dintre uși e deschisă, deci lumina nu mai poate pătrunde prin ambele. Dar, chiar și așa, tot am dat o mie de ture în jurul lui, l-am pozat din toate „unghiurile”, din interior și din exterior, așa…, pentru două turnuri. 🙂


Și, THE END! Cam asta a fost plimbarea noastră prin Iran, urmează Turkmenistan.
Informații foarte interesante .