Devin este locul care reuneşte cumva toată istoria Slovaciei. Situat cândva la 9 km de oraş, astăzi, satul Devin, cu tot cu castel, a ajuns un cartier al Bratislavei. Cocoțat în vârful stâncilor, la confluenţa Dunării cu Morava, castelul a fost ca o bornă a lumilor: parte a Limesului roman (sistemul de apărare), poartă a Occidentului către Imperiul Ungar, graniţă a Cortinei de Fier, iar acum, a Slovaciei cu Austria.
Aşadar, dincolo de priveliștea magnifică până hăt-departe, complexul e învăluit în multe poveşti, e un important sit istoric şi natural, dar şi un loc de memorie a victimelor regimului comunist.
Castelul Devin a fost opţiunea noastră pentru „cazarea” cu Bolovanul (poate fi pronunţat Boloven, că-i mai fancy şi, da, Şeptoiu e istorie, a fost înlocuit) în Bratislava. Mă rog, de fapt, ca să fiu mai precisă, parcarea de lângă castel. 🙂 Şi asta din mai multe motive: pentru liniştea de la periferia unui mare oraş şi pentru a evita traficul şi bătăile de cap cu găsirea unei parcări în oraş – vom folosi mijloacele de transport în comun ca să ajungem în centru.
Dacă vă aşteptaţi la un castel cu săli de bal şi turnuri falnice, o să fiţi dezamăgiţi, pentru că Devin e mai mult o ruină romantică. Însă, câteva elemente, cât să îţi faci o idee despre măreţia lui, tot s-au păstrat.
Conform descoperirilor, cele mai vechi urme sunt din 5000 î.Hr., însă primele documente despre castel datează din 864. De-a lungul vremurilor, importanţa sa strategică a fluctuat. A fost deţinut de familii nobiliare, fiind extins, fortificat şi transformat în funcţie de interesele de moment. Printre proprietari s-a numărat şi celebra familie Báthory (din care făcea parte şi infama contesă criminală Elizabeth Báthory), iar ultimii au fost cei din familia Pálffy (1635-1935). În 1809, armatele lui Napoleon au distrus castelul, astfel că familia Pálffy și-a pierdut interesul pentru el, acesta căzând treptat în ruină. Astăzi, printre cele mai importante atracţii ale sale, în afară de view, sunt fântâna adâncă de 55 de metri şi Turnul Fecioarei.
Cel mai tare noi ne-am distrat la fântână, pentru că n-am ignorat cana de pe marginea ei, aşa cum făceau cei mai mulţi turişti. Deci, nu rataţi cana! O umpleţi şi turnaţi apa în întunericul fântânii, apoi faceţi liniște pentru a auzi când ajunge jos, adică peste câteva secunde bune!
Dar cel mai faimos şi cel mai fotografiat loc este Turnul Fecioarei. Nu foarte înalt, dar simpatic şi cu multe legende romanţate cu fete îndrăgostite şi drame, ca mai toate turnurile de medievale. De altfel, unii susţin că numele castelului ar veni de la „dowina” adică fată, alţii îl leagă de „devana”, zeiţa iubirii în mitologia slavă. Deci, oricum o dai, e cu dragoste şi fete. Una dintre legende este despre o prințesă forțată să intre în acest turn, deoarece regele nu a aprobat căsătoria cu cavalerul dorit. Cu inima zdrobită de moartea iubitului ucis, domniţa se aruncă din turn. Altă legendă are şi nume concrete: cavalerul Mikuláš merge în Carintia pentru a-şi alege o mireasă; se îndrăgosteşte de Margareta, fiica unei familii bogate, însă tatăl refuză să i-o dea de nevastă. Cavalerul ia fata şi fuge cu ea la Devin. În ziua nunţii, carientinii pătrund în castel, iar cei doi amorezi încearcă să fugă în Turnul Fecioarei. Din păcate, Mikuláš cade sub sabia soldaţilor, așa că Margaret nu are de ales decât să sară din turn și să i se alăture iubitului în viața de apoi.
Acest turn octogonal, o parte atât de mică a castelului, este un mare simbol pentru Slovacia. Astfel că, până la adoptarea euro de către slovaci, turnul a fost reprezentat pe moneda de 50 halieri (subdiviziune a coroanei slovace).
În turn nu se poate intra, drept urmare am rămas cu plăcerea de a scruta zările, de a privi la apele Dunării şi dincolo de ele, la Austria, la tărâmul la care toţi cei din blocul comunist visau să ajungă. Pentru că, pe lângă legendele cu domniţe, aici s-au consumat adevărate drame, ale celor care încercau să fugă în Occident, dar pe care curenţii îi readuceau pe malul slovac.
Şi pentru că am vizitat Devin în anul în care slovacii, ca şi noi, aniversează 35 de ani de la căderea comunismului, am avut parte de expoziţia „Devín în spatele Cortinei de Fier 1948–1989”, care se concentrează pe istoria castelului și împrejurimile sale în perioada Cortinei de Fier. Este o expoziţie extrem de interesantă, cu informaţii şi poveşti despre Cehoslovacia comunistă, despre încercările de evadare în lumea liberă. Să nu uităm că, spre deosebire de România, care avea graniţe doar cu state comuniste, Cehoslovacia era graniţă a Cortinei de Fier, fiind vecină cu Occidentul democratic, mai exact cu Austria şi Germania Federală. În secolul al XX-lea, Cortina de Fier, care a împărțit Europa în două blocuri ostile, este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Războiului Rece. Astăzi, călătoriile, inclusiv fără pașapoarte în spațiul Schengen, sunt un lucru banal, însă în epoca socialistă erau un vis aproape de neatins.
Adoptată în iulie 1951, Legea pentru protecția frontierelor de stat a ridicat definitiv Cortina de Fier în Cehoslovacia. Această lege a dus la crearea unei „zone de frontieră” și a unei „zone interzise” în regiunile de graniţă, inclusiv Devin, unde intrarea era controlată de grăniceri autorizați să folosească armele chiar și împotriva persoanelor neînarmate. Pe toată perioada operațiunii, din 1951 până în 1989, cel puțin 7.500 de persoane au fost reținute pentru încercarea de a trece ilegal granița slovaco-austriacă, iar cel puțin 42 de persoane au murit la graniță.
Expoziţia nu ne-a luat prin surprindere, pentru că şi în România comunistă erau folosite aceleaşi tehnici de racolare a informatorilor în zona de graniţă, aceleaşi metode de lipsire de libertate, politici de manipulare şi restricţii. Ceea ce ne-a surprins totuşi a fost că, deşi ştiam, am ieşit în soarele nemilos îngheţaţi de amintirile Războiului Rece.
Dacă nu mai găsiţi deschisă această expoziţie – care e temporară, nu o rataţi pe cea permanentă, despre istoria Cetăţii Devin de la începuturi.
Şi acum, să luăm autobuzul 29, să mergem în centrul Bratislavei!
Noi ne-am luat un Bratislava CARD în care am avut incluse intrările la muzee, dar şi călătoriile cu mijloacele de transport în comun.
