Cu vârfuri înalte și peisaje fabuloase, Parcul Național Valbona este bijuteria Alpilor Albanezi (numiți și Munții Blestemați), așa că am dat și noi o tură scurtă. Dacă în vacanța din 2014 am vizitat mai mult Albania urbană, acum am ales partea de Nord, dominată de natură.
Și, față de vacanță anterioară, când am intrat prin sud, pe la Ohrid, de data asta am abordat Albania dinspre Kosovo. Am trecut granița pe la un mic punct de frontieră din apropiere de Tropoje, unde am fost singurii călători și am avut parte de un apus ca-n filmele siropoase, apoi de un drum prin bezna nopții. Imediat după Bajram Curri, cea mai mare localitate din zonă, șoseaua a început să urce și să tot urce, să se curbeze ba la stânga ba la dreapta și să devină foarte îngustă! Totul, într-o noapte ca de smoală! Așa că atunci când am ajuns la Valbona (un mic sat în inima Parcului), cele trei luminițe ni s-au părut Las Vegas! Cu greu și pe bâjbâite am reușit să ne strecurăm pe un teren plin de bolovani și să „cazăm” Șeptoiul. Nu prea știam ce e în jurul nostru, da’ am zis că vedem noi dimineață și ne-am culcat. Iar dimineață, când Smără a deschis ușa, a zis atât: wow! Eram înconjurați de pereți înalți și drepți pe care soarele desena umbre și culori fascinante și, da, „wow!” era cea mai potrivită descriere.
Valbona e mică localitate de unde pornesc numeroase trasee turistice, aviz celor pasionați de drumeții – cum e și Smără când are cu cine. 🙂 Acum, a făcut doar o scurtă plimbare la pas domol alături de mine, apoi am pornit spre Shkodra. Am ales drumul care curge pe lângă cursurile Valbonei și Drinului, pe la Fierza, căci părea mai ofertant și mai scurt, doar 188 km față de 266 km, pe la Kukes. Ne-a mirat estimarea de timp: 4 ore și 30 de minute versus 4 ore și 50 de minute, dar am zis că nu știe Google să calculeze și, mai ales, nu știe ce șofer experimentat e Smără. Am înțeles însă repede că estimarea e corectă, pentru că drumul, îngust cam de o mașină și jumătate, e ca un șarpe neastâmpărat. E un drum greu pentru orice șofer, dar peisajul e pe măsură, după cum se poate lesne observa din poze! Iar până la Shkodra am făcut vreo 6 ore, că, deh, peisaj frumos egal cu multe opriri!
Înainte să părăsim Albania, cum mergeam noi spre granița cu Muntenegru, hop un buncăr – unul dintre cele peste 700.000 construite de Enver Hogea ca să se apere dacă ar fi fost atacat de numeroșii dușmani occidentali sau comuniști, căci prieteni nu avea. Doar că, față de cele care zac inutil peste tot – inclusiv pe plaje sau în mare! -, buncărul ăsta avea firmă și era atelierul de tatuaje al lui Tom, un artist local care l-a ocupat și i-a dat un rost. Construite temeinic, din beton armat, majoritatea buncărelor sunt abandonate, deși unele au fost transformate în restaurante sau magazine, altele sunt adăpost pentru nevoiași sau sunt distruse pentru a recupera oțelul. Nu e o acțiune organizată, ci fiecare se descurcă cum poate. De exemplu, pentru că oțelul are mare căutare în construcții, unii cetățeni le detonează cu saci de îngrășământ bogat în azot, iar dintr-un buncăr pot scoate și o tonă de oțel.
Tot în drum spre graniță – de ai zice că e la 100 km de Shkodra, nu la 40! – , Smără vede pe un deal, hăăăăt-departe, o cruce. Suntem totuși într-o țară majoritar musulmană și n-am prea văzut expuse simboluri creștine, cel puțin nu așa ostentativ. Drumul spre vamă cotește spre stânga, dar noi decidem să mergem înainte, să vedem despre ce e vorba și parcurgem încă 6 km până la muntele pe care se află crucea. Este o construcție din bolovani vopsiți în alb, înaltă de vreo 50-60 de metri. Explicația pentru acestă cruce enormă ar fi că la 1 km în linie dreaptă este granița cu Muntenegru, țară cu populație majoritar creștină și, în plus, regiunea e locuită de câteva enclave de catolici din vechi familii albaneze, care clar vor să-și marcheze teritoriul!
La plecare, trecem pe lângă o casă care are în curte câțiva arbuști de kiwi, iar Smără le face o poză, sub privirile mirate ale proprietarilor. Apoi, mai jos, trecem pe lângă o vilă de bogătani, cu vacă-n curte. 🙂 Cam asta e Albania, un melanj de culturi sociale și religioase, un melanj de peisaje fabuloase, o țară foarte interesantă!
