- Moneda iraniană este rialul. Dar toată lumea comunică prețul în tomani, care reprezintă vechea monedă, de 10 ori mai mică (1 toman=10 riali). “Vechea” înseamnă până în 1932. Promit că în țară nu mai cert pe nimeni care încă mai numește suta milion după denominarea din 2005. 🙂
- La întâlnirea dintre două cupluri, femeile se pupă pe obraji de trei ori, bărbații își strâng mâinile, dar bărbatul dintr-un cuplu și femeia din celălat NU SE ATING. Nu pupat, nu îmbrățișare, nici măcar o strângere de mână. Am încercat o dată un “cuba” (corectează-mă, că nu știu cum se scrie), iar răspunsul a venit prompt: “nț, n-am voie!”. Și era atât de drăguță… 🙂
- Ca și arabii, iranienii scriu de la dreapta la stânga, dar numerele le scriu… de la stânga la dreapta. Ca exemplificare, dacă ar fi să păstrez regula în română, aș scrie: ”acum suntem in anul 9102, iar eu am 94 de ani”. Sau alt exemplu, un pic mai complicat: ”astăzi, magazinul e deschis de la ora 00:90 la 00:81”.
- În Iran, Anul Nou (numit Noruz) nu este o dată fixă, ci este în ziua echinocțiului de primăvară, adică în jur de 21 martie. Altfel spus, anul începe odată cu primăvara. Foarte tare, nu? 🙂
- Primul sms primit de la furnizorul local de internet mobil a fost: “Cartela este activă și e validă până pe 14/03/1398.” Și era 5 mai 2019. Asta se întâmplă fiindcă în Iran anii se numără de la Hegira după Mohamed, care a fost în anul 622 A.D. În plus, în calendarul iranian, primele 6 luni au câte 31 de zile, următoarele 5 au 30 de zile, iar ultima are 29 sau 30 (în anii bisecți). Acum suntem in luna Khordad, ziua a 8-a.
La vulturul de mare 
Zamyad 
Arhitectură urban-rurală 
Copii kurzi 
Sindbad marinarul din bazar
Experiență cu sprijinul Vodafone Romania, partener de conectivitate.
