La doar 45 de kilometri de Erevan, faţă-n faţă cu Araratul, se află unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru armeni: Mănăstirea Khor Virap. Aici, într-un puţ adânc – de altfel, khor virap asta şi înseamnă: puţ adânc – Sfântul Grigorie Luminătorul, cel care i-a creştinat pe armeni, a fost închis timp de 13 ani.
După o scurtă oprire în Erevan, cât să aflăm că nu se poate plăti cu cardul la nicio benzinărie şi nici pe la restaurante – cum ar veni, în Armenia, cash-ul e rege şi o să fim obligaţi să umblăm cu portofelul doldora de drame -, ne-am avântat spre mănăstirea Khor Virap, la graniţa cu Turcia.
Încă de departe, cu câţiva kilometri înainte de a ajunge, Khor Virap ne-a întâmpinat într-un decor de vis: pe un deal, având ca fundal Araratul – muntele sfânt al armenilor, care astăzi se află dincolo de graniţă, în Turcia.
Linia de frontieră cu Turcia e atât de aproape la Khor Virap, încât mai-mai să distingem broboanele de transpiraţie ale turcilor care strâng recolta de pe câmp. Gardul de sârmă ghimpată e cam la 100 metri de zidul mânăstirii şi, undeva în zare, un soldat scrutează frontiera. Mă rog, probabil că sunt mai mulţi, dar noi am observat doar unul. 🙂
Khor Virap este una dintre cele mai faimoase destinații din Armenia deoarece aici a fost închis, timp de 13 ani, Sfântul Grigorie Luminătorul, cel care i-a creştinat pe armeni. Se spune că, după ce l-a vindecat pe regele Tiridates al III-lea, acesta s-a convertit la creştinism, iar Armenia a devenit în mod oficial prima ţară creştină din lume, în anul 301. Grota în care a fost închis Grigorie Luminătorul poate fi vizitată şi astăzi, dacă nu eşti claustrofob.
Înconjurată de ziduri puternice, mănăstirea este mică, însă istoria sa este atât de puternică încât o face să pară mult mai mare. Locul este impresionant, însă nouă Araratul ne-a captat toată atenţia. Am prins o zi perfectă, cum sunt puţine în Armenia, şi am avut şansa să vedem clar şi impecabil ambele vârfuri. O imagine magnifică pentru noi, deşi ca un ghimpe în ochii armenilor: Araratul, dincolo de gardul de sârmă!
De altfel, de când călătorim, în fiecare zi ne spunem: ăsta e cel mai frumos loc!, pentru ca a doua zi să descoperim unul şi mai şi. În mijlocul pădurii, înconjurate de ape şi munţi, pe marginea unor prăpăstii, toate bisericile Armeniei au fost ridicate în locuri memorabile. Astăzi, acum, cel mai frumos loc este Khor Virap cu Araratul, dar mâine e o nouă zi, cu un nou loc. 🙂
