E una dintre cele mai vechi și mai bizare biserici din România! Aşa că Biserica Sfântul Nicolae din Densuș a stârnit numeroase controverse şi legende, interpretări și povești despre generali romani sau urieși, daci şi romani, tradiție și credință. Micuță și cu un plan arhitectural straniu, biserica a fost construită cu diferite elemente de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, deși preotul (și nu numai) susține că nici poveste de așa ceva, de parcă cineva l-ar acuza pe el personal că ar fi furat pietre din vechea capitală a provinciei romane. Anyway, toate acestea, plus pictura interioară din secolul 14, absolut fabuloasă, fac din lăcașul de cult de la Densuș unul dintre cele mai interesante locuri din România. Părerea mea! 🙂
Aflat la 10 kilometri de Sarmizegetusa romană, adică de Ulpia Traiana – capitala Daciei după cucerirea romanilor – Densuș e un sat cu vreo 300, d’ai zice că-i doar un punctuleț pe hartă, dar nu-i deloc așa. E un loc pe care eu una îl trec în Wish List pentru biserica absolut fabuloasă. Cu atât mai mult cu cât aici se oficiază slujbe de vreo 7 secole!
Am ajuns în sat după ora 18.00 și am găsit biserica închisă. Ne-am plimbat prin cimitir, am dat roată în jurul bisericii, ne-am extaziat la fiecare coloană, ne-am holbat la leii de pe acoperiș, am încercat să descifrăm inscripțiile romane și am decis că nu face să plecăm până nu vedem și interiorul. Așa că ne-am căutat loc de cazat Șeptoiul până a doua zi.







Ne-am aciuat pe malul râului, la intrarea în următorul sat, în Ștei. Nu părea să fie terenul nimănui, dar pentru siguranță am întrebat-o pe femeia care ședea pe iarbă, înconjurată de mai mulți câini. Era Valentina, originară din Vâlcea, dar măritată și stabilită de mulți ani în Ștei. Cu un zâmbet trist, Valentina ne-a povestit despre băieții ei plecaţi în Germania, despre soțul paralizat, despre cele două rânduri de căși mari cu centrale care stau nefolosite, căci, deh, sunt doar ea și soțul; mai are o soră în Vâlcea, dar e departe, iar ea se simte singură și fără ajutor; a venit unul dintre băieți și a ajutat-o la fân, dar e puțin, i-ar vrea acasă, însă știe că e imposibil, au case acolo, credite la bănci, au servicii, și-au făcut un rost.
– Sigur aveți unde să dormiți? Că puteți veni la mine, am două rânduri de căși care stau goale…, repetă Valentina ca într-un vis.
Câinii din jur sunt țâpați de oameni și i-o fost milă când i-a găsit jigăriți, înfometați și speriați, așa că are grijă de toți. Smără scoate sacul cu boabe pentru câini și începe procesul de împrietenire cu patrupezii Valentinei! Lola rămâne cu noi chiar și când Valentina își amintește de vaci, se ridică repede, trece râul și mână vitele acasă!
După vreo 20 de minute, revine în fugă! Ne întinde o sacoșă grea și pleacă tot în fugă, să se ocupe de animale. Mă uit în sacoșă și văd 2 litri de lapte, multă brânză, ouă, un borcan de compot…
– Păi, să vă dăm bani, unde plecați?, strigăm noi!
– Ei, na, nu vreau niciun ban, ne aruncă Valentina peste umăr.
– Mulțumim și bogdaproste!
– Să fie primit, așa se zice pe aici!, mai auzim de departe și Valentina dispare în sat.
Ne uităm unul la altul și la sacoșă, zicem Să fie primit și punem produsele în frigider. De acum, zilnic ne vom aminti de Valentina, de băieții ei, de câinii ei, de zâmbetul ei tremurat.
Dimineaţă pornim spre Densuș, să vizităm biserica! Înăuntru mai sunt două persoane și preotul. Dar când intrăm și noi, biserica aproape că devine neîncăpătoare, atâta e de… mare!
Şi în interior sunt diverse elemente de arhitectură care mă duc cu gândul la Sarmi. Așa că îl întreb pe părinte despre asta. Mare greșeală! Bătrânelul cu barbă albă care părea străbunicul perfect s-a transformat într-un uragan care a exclus această blasfemie! Biserica a fost construită peste un templu mai vechi, iar coloanele și inscripțiile sunt de aici, nu de la Sarmizegetusa.
– N-avem nevoie de pietrele de acolo! De la romanii invadatori care au venit peste poporul nostru pașnic, tună preotul fără a ridica nasul din niște foi.
A mai zis și altele, dar le-am uitat în torentul discursului filodacic, anti roman și, firește, anti Covid! Asta e, Densuş suscită pasiuni, fiecare cu ideile şi opţiunile sale. Din păcate, nu am putut face nicio poză în interior, fotografiatul fiind interzis, iar bătrânul preot într-o dispoziție atât de proastă că ne-a fost teamă să nu ne afurisească.
Teoriile privind ridicarea edificiului sunt multe, pornind de la țăranii care susțin că a fost făcută de „urieși” până la specialiștii care afirmă că a fost templu dacic închinat lui Zamolxe sau mausoleul unui general roman, ba că ar fi fost un templu dedicat Zeului Marte sau o biserică paleocreștină (prima de pe teritoriul provinciei romane Dacia) din secolele 4-5. De-a lungul timpului, construcția a suferit modificări și adăugiri, cele mai importante fiind din a doua jumătate a secolului 13, iar prima mărturie scrisă datează din 1360.
Pe lângă planul pătrat și structură, biserica din Densuș este atipică și prin altarul situat în direcția sud, în timp ce toate bisericile ortodoxe au altarul spre est. În plus, și deloc de neglijat, este cea mai veche biserică românească în care se oficiază slujbe!
Pictura interioară este fabuloasă – știu, am mai zis, dar nu găsesc un alt superlativ! Este singurul loc unde l-am văzut pe Iisus pictat în costum popular românesc, iar pe Apostolul Toma cu pielea pe băț. Sfinții pictați au ochii scoși, picturile bizantine fiind vandalizate „de turcii necredincioși”, după cum a tunat preotul cu multă ranchiună în glas. Însă o altă teorie îi acuză pe calvini de această distrugere. Oricum ar fi, picturile s-au păstrat destul de bine dacă ne gândim că fost făcute prin secolul 14! Probabil și pentru că, de pe la jumătatea secolului 16, vreme de aproape două veacuri, au fost acoperite cu var, întrucât lăcașul ar fi deservit atât comunitatea ortodoxă, cât și pe cea reformată.
Cu o istorie întortocheată și la umbra multor legende, Biserica Sfântul Nicolae din Densuș este o nestemată la care ar fi păcat să nu ajungeți!
Info utile:
Adresă: satul Densuş, judeţul Hunedoara (Google Maps)
Program de vizitare: zilnic, între orele 9.00 – 17.00