Pentru Armenia, o ţară fără ieşire la mare, Lacul Sevan este echivalentul litoralului românesc, cu plaje, hoteluri şi restaurante. Cu părţi frumoase, dar şi unele în paragină, ruginite… Cu o suprafaţă de 1.242 de kilometri pătraţi, Sevan este cea mai mare întindere de ape din Caucaz şi printre cele mai mari lacuri de apă dulce de mare altitudine din Eurasia, fiind situat la 1900 metri.
De cum am ajuns, de niciunde ne-a răsărit în faţă un parcagiu. Cum vă ziceam, ca la noi! Cerem bilet, el ridică din umeri, atunci ridicăm şi noi o sprânceană şi rămâne aşa. De fapt, deşi am schimbat ieri 100 de euro, nu mai avem niciun dram şi trebuie să ajungem la Erevan să găsim o casă de schimb valutar.
Locul e destul de aglomerat, chiar dacă e luna mai şi nu suntem în plin sezon, însă, deh, Sevan este considerat ”the blue pearl of Armenia”! Mă rog, pe noi nu ne-a impresionat foarte tare cum e amenajat, dar nici nu ne aşteptam să fie Riviera Franceză. Comparabil cu România, m-am simţeam, aşa, ca printre tarabele de la Eforie Nord.
În schimb, de la tarabele şi restaurantele de aici se ridica un fum generos şi un miros de peşte fript, că mi s-au înmuiat picioarele în timp ce burta a început să cânte o simfonie! Cum n-aveam bani, iar cu cardul nu se putea plăti, am tras aer în piept şi am grăbit pasul spre Mănăstirea Sevan situată în vârful peninsulei, reintrând în „programul” de turism cultural, pe cel culinat rămâne să-l încercăm la Erevan după ce facem rost de drame.
Complexul Sevan este printre primele locuri creştine ale armenilor, după convertirea regelui Tiridate al III-lea, în 301, când creștinismul a devenit religie de stat. Istoria indică la început două biserici, ca apoi, după mai bine de 200 de ani de dominaţie arabă, în 874, lăcaşul să fie extins de către prinţesa Miriam, fiica regelui Ashot I Bagratuni, cu alte două edificii: biserica Sfinţii Apostoli şi biserica Maicii Domnului, singurele care mai sunt şi acum în picioare.
Am intrat în Biserica Sfinţii Apostoli, singura care se poate vizita, ne-am pierdut printre ruine, dar cel mai mult am zăbovit cu ochii la lac. O panoramă magnifică, cu munții ce înconjoară lacul din toate părțile.
Iniţial, complexul Sevanavank era pe o insulă, dar în urma dragărilor aceasta s-a transformat în peninsulă. Mai mult, până în perioada medievală, Lacul Sevan era considerat una dintre mările de interior ale Armeniei şi se numea Marea Gegham. După epoca sovietică, marele lac a fost cât pe ce să aibă soarta Mării Aral, fiind folosit masiv pentru irigaţii şi producerea energiei electrice. Din fericire, prin anii ‘60 s-a decis începerea construirii unor tuneluri subterane pentru a devia apa râurilor de munte spre lac, ceea ce a oprit declinul său, nivelul apei începând să crească iar.
Cele două biserici sunt atât de micuțe, că te întrebi de unde atâta forță de a rămâne sute de ani în picioare, în bătaia vânturilor. Sunt ca doi soldați ce scrutează lacul și apără locul! Deşi din punct de vedere arhitectural sunt simple, sobre şi construite din tuf vulcanic negru, pe fundalul albastru al Lacului Sevan, ansamblul devine unul dintre cele mai frumoase din Armenia. Aşa încât, chiar dacă nu sunteţi amatori de plajă, Lacul Sevan e una dintre atracţiile din Armenia pe care n-ar trebui să le rataţi.
