Poate suna ca în foile de calendar cu „Ştiaţi că…?”, însă chiar aşa e: Moş Nicolae şi Moş Crăciun îşi au începuturile la Myra, astăzi Demre, în Turcia. De fapt, conform legendei, sunt unul în doi, pentru că e vorba despre episcopul de Myra din vremea Imperiului Roman, transformat peste secole în Moş Nicolae şi Moş Crăciun.
Dacă ar fi să ne bazăm doar pe datele istorice, am rămâne şi fără Moş Nicolae şi fără Moş Crăciun, deoarece se ştiu foarte puţine despre Sfântul Nicolae. Cele mai vechi relatări despre el au fost scrise mult după moartea sa şi conţin multe legende. Dar oricum, nici istoria nu e matematică, deci faptele şi miturile se împletesc de minune pentru a ne asigura o… istorie.
Despre episcopul Myrei din secolul 4, canonizat apoi ca Sfântul Nicolae, se spune că s-a născut în Patara (tot în Antalya, Turcia), în anul 280, iar prin minunile şi faptele lui caritabile – a înzestrat trei fete sărace care, fără dotă, nu s-ar fi putut căsători (a aruncat pe coş trei saci cu galbeni), i-a apărut în vis împăratului Constantin cel Mare pentru a-l convinge să graţieze trei soldaţi condamnaţi la moarte pe nedrept, a înviat trei copii etc – a devenit patronul copiilor, al fetelor necăsătorite, al ostaşilor, marinarilor, călătorilor. În 325, ar fi participat la Sinodul de la Niceea unde l-ar fi pălmuit pe ereticul Arie din Alexandria care susţinea că Iisus nu e Fiul lui Dumnezeu. De aici s-ar trage obiceiul nuieluşei pe care o găsesc în ghetuţe copiii neascultători de Sf. Nicolae. Tot conform legendei, obişnuia ca în noaptea de 24 spre 25 decembrie să ofere cadouri copiilor şi familiilor sărace. Se zice că umbla cu un sac în spate şi unde nu vedea fum pe horn, lăsa la uşă (sau arunca pe coş!) bani, jucării, dulciuri. Data de 6 decembrie când vine Moş Nicolae ar fi data la care episcopul de Myra a murit, cândva într-un an care diferă de la o sursă la alta (undeva între 342 şi 352). Şi aşa, îl avem pe Moş Nicolae care, la noi, vine pe un cal alb în Ajun de Sf. Nicolae şi pe Moş Crăciun, care vine din… Laponia, cu sania trasă de reni, în Ajunul Crăciunului. În Franţa, Moş Nicolae vine pe măgar, aşa că este aşteptat cu un pahar de vin (deh, e vorba de Franţa) şi cu morcovi pentru animal, căci croissantul a fost inventat mai târziu de către austrieci, dar asta e o altă legendă. La olandezi, Moş Nicolae ajunge pe mare din Spania, în Slovacia soseşte într-o trăsură trasă de cal.
Şi despre Moş Crăciun sunt mult legende, dar să mă întorc la Myra sau mai bine la Demre, ca să nu lungesc şi mai mult textul. 🙂
Deci, ce am găsit şi văzut noi acum la Demre: Biserica Sf. Nicolae – ridicată iniţial în secolul 6 peste fundaţia bisericii unde fostul episcop a slujit şi a fost înmormântat, şi situl antic -morminte liciene şi teatrul roman, căci o mare parte a ruinelor vechiului oraş sunt încă acoperite de nămoluri aluvionare.
Am început cu biserica Sf. Nicolae, situată în centrul oraşului şi la care am ajuns după ce ne-am învârtit bine prin marea de sere – aici e patria legumelor pe care le găsim în magazinele de la noi etichetate Made in Turkey! Este septembrie 2022 și biserica este în plin proces de restaurare şi de scoatere la lumină a părţilor îngropate de aluviunile râului Demre. Ne-am strecurat printre numeroşii ruşi, mai mulţi aici ca oriunde în Turcia, asta probabil pentru că, în 1860, biserica a fost cumpărată de ţarul Alexandru al II-lea, care a început restaurarea ei şi adăugarea unui dom gotic, lucrare niciodată finalizată.
Cum ziceam, istoria bisericii începe în secolul 6, dar bazilica actuală a fost construită începând din secolul 8, ca după alte trei secole să i se adauge o mănăstire.
În 1923, când locuitorii creştini au părăsit oraşul – urmare a schimbului de populaţii dintre Turcia şi Grecia -, biserica a fost abandonată. În 1963 au început lucrările de excavare, care de curând au ajuns chiar la fundaţiile celei mai vechi biserici.
Podeaua pe care am păşit este din mozaic de marmură colorată, iar pe alocuri pereţii sunt acoperiţi de fresce originale, care descriu viaţa Sfântului Nicolae.
Un sarcofag din marmură a fost folosit ca mormânt al Sfântului Nicolae, dar, conform legendelor, moaştele lui au fost furate în 1087 de negustorii din Bari, fiind păstrate în Bazilica Sfântul Nicolae din oraşul italian, iar alte fragmente osoase au fost luate de veneţieni şi se află în Biserica San Nicolo al Lido. Însă, unii cercetători susţin că osemintele sunt îngropate încă în biserica din Demre, iar legenda a fost lansată tocmai pentru ca mormântul să nu fie profanat. Aşteptăm înlăturarea aluviunilor din întreaga biserică şi dezlegarea misterului. Până atunci însă, în biserică, protejat de un geam, am văzut un sarcofag gol, în care se presupune că au fost oasele sfântului și în care oamenii încearcă să strecoare bilețele. Noi n-am îndesat nicio dorință, dar în seara de 5 decembrie, eu clar o să-mi pregătesc ghetele pentru Moş Nicolae.
După alte câteva minute printre serele de legume, am ajuns la oraşul antic, mai exact la necropolele din vremea Ligii Liciene şi la teatrul roman. Necropolele săpate în stâncă sunt printre cele mai spectaculoase pe care le-am văzut până acum. Datând din secolul 4 î.Hr, mormintele tăiate în stâncă mai păstrează şi acum urmele măreţiei, bogaţii acelor timpuri îşi decorau mormintele cu sculpturi şi picturi. Ne-am zgâit mult timp la ele, încercând să descoperim basoreliefurile şi căutând să ghicim formele iniţiale.
Teatrul roman este şi el impresionant: mare şi bine conservat. Are 35 de rânduri pe care le-am urcat până sus, chiar dacă nu chiar ca o căprioară, deoarece treptele sunt foarte înalte, însă priveliştea merită efortul. Plus că, deasupra teatrului mai sunt săpate alte morminte şi speram să pot vedea mai bine în interior. Dar n-am văzut! Distrus de un cutremur în 141 d.Hr., teatrul a fost refăcut în forma pe care o vedem astăzi, cu o capacitate de 10.000 de locuri.
Peste tot prin sit sunt statui şi blocuri de marmură descoperite în timpul săpăturilor, cele mai multe cu reprezentări ale tristei Meduse, cea mai celebră dintre cele 3 surori Gorgone.
Construit cu peste două mii de ani în urmă, Myra a făcut parte din Liga Liciană (168 – 43), cea mai veche federaţie cu principii republicane, care au inspirat, secole mai târziu, Constituţia Statelor Unite.
Utile:
Biletul de acces în Biserica Sf. Nicolae: 125 TL / persoană
Biletul de acces la sit arheologic: 90 T/persoană; programul de vară este până la ora 20.00.
