Un loc ca-n filme! Așa arată Muzeul Agriculturii din Slobozia, care adăpostește cea mai mare colecție de utilaje agricole din România, printre care și batoze, căruțe și alte unelte folosite în „Moromeții” sau „Restul e tăcere”.
În ciuda numeroaselor tractoare, batoze sau locomobile, muzeul este într-o clădire! Precizarea mi se pare importantă pentru că, înainte de a merge la Slobozia fusesem la Muzeul Haszmann Pál și eram convinși că și muzeul ialomițean e în aer liber. Aşa că nu contează dacă ninge, plouă, bate crivățul sau arde soarele, Muzeul Agriculturii din Slobozia poate fi vizitat indiferent de vreme.
Am trecut de Centrul de Informații Turistice, de biserica de lemn (aflată în renovare zilele astea) și am pătruns în clădirea muzeului, unde am avut parte de o incursiune în istoria satului românesc. Au fost câteva ore în care m-am întors în curtea bunicilor, am revăzut cobiliţa pentru găleţile de apă pe care n-am putut s-o folosesc niciodată, hambarul împărţit pentru grâu şi porumb, teascul de struguri etc, iar când memoria mi-a jucat feste sau obiectele erau din altă zonă, ghida a completat golurile cu cele mai faine poveşti şi detalii. Am fost şi foarte norocoşi pentru că am avut un ghid nu doar super competent, ci şi exclusiv pentru noi – deh, aşa-i când faci turism la începutul lunii ianuarie. 🙂
Exponatele de la parter ne-au purtat prin sat şi pe ogoare, cu grape, tăvăluguri, căruţă, tractor, o vânturătoare conectată printr-o curea la un locomobil, pluguri de lemn sau fier, ciubăr, coşuri de nuiele, stupi, o corâtă – adică o albie lungă ca o luntre din lemn în care erau zdrobiţi strugurii – şi câte şi mai câte… Frumos, interesant, idilic, dar când s-a deschis uşa depozitului, am pătruns în raiul maşinilor agricole! Chiar şi pentru o fată, partea asta de muzeu e wow! Zeci de pluguri, zeci de grape, mai multe semănătoare, instalaţii de stins incendiile, tăvăluguri, rariţe, maşini de scos cartofii, locomobile, tractoare, căruţe sau şarete, sănii, furci, greble, maşini de curăţat porumbul… Dar pentru noi „reginele balului” au fost cele trei batoze, unele protagoniste la Târgul INDAGRA, unde făceau demonstraţii (fiind încă funcționale!), sau în pelicule celebre precum „Restul e tăcere”, „Moromeţii 1”, „Moromeţii 2”.







Din păcate, unele exponate sunt greu vizibile, întrucât sunt aranjate pe două niveluri, spaţiul fiind şi neîncăpător şi impropriu! Muzeul funcţionează într-o clădire care a fost magazin de mobilă, iar unde astăzi sunt expuse maşinile şi uneltele agricole era depozitul de mobilă. În plus, din ce ni s-a povestit, acoperişul clădirii nu a fost refăcut, iar când afară plouă, plouă şi înăuntru! 🙁
Chiar şi aşa, datorită atelierului de restaurare, multe dintre utilaje sunt încă funcţionale, deşi treaba asta nu-i simplă, că nu e nevoie doar de multă pricepere, ci şi de piese care nu se mai fabrică!
Mai aveam de vizitat şi etajul muzeului, dar, înainte de a urca, am ieşit în curtea din spate pentru a vizita o casă ţărănească adusă din satul Gheorghe Doja, aflat cam la 20 de kilometri de Slobozia. Nu e chiar o casă tipică pentru Ialomiţa, dar e normal, oamenii din Gheorghe Doja venind, în urmă cu vreo două generaţii, din Prahova sau Argeş. Anyway, casa, care a aparţinut unei familii înstărite, e deosebit de frumoasă şi de interesantă.




Din casa originală vedem partea de lemn şi acoperişul, restul a fost reconstruit la faţa locului de către personalul muzeului, conform planului iniţial, pentru că o casă din paiantă nu poate fi mutată precum una din lemn. Locuinţa era din 1936-1938, cu pridvor, prispă, hol, dormitoare, camera de zi, cămară, bucătărie, magazie, dar şi… o cameră secretă (care va trebui să ghiciţi unde e). Aşa că vă spun doar la ce era folosită, să nu stricăm surpriza! Așadar, în vreme de război, în camera secretă erau ascunse bunurile familiei, cum ar fi… fetele! 🙂 Ca acestea să nu fie luate sau pângărite de inamici.

La etaj m-am simţit ca pe uliţa satului! Am trecut prin gospodării, dar şi pe la croitorie, frizerie, studio foto, măcelărie, tâmplărie, băcănie, primărie sau chiar sediul poliției.



Am revenit la parter, am vizitat expoziţia temporară despre obiceiuri şi am pornit apoi chiar spre Gheorghe Doja, unde eram aşteptaţi într-o vizită.



De acum, privim fiecare casă din sat prin ochii celei de la muzeu, căutăm să ghicim dacă are sau nu cameră secretă, câte camere are sau din ce zonă se trag proprietarii.

Ar fi mult mai multe de povestit despre Muzeul Agriculturii, dar vă lăsăm să vedeţi cu propriii ochi, pentru că merită o oprire în drum spre Litoral sau chiar un drum special până la Slobozia.
Info utile:
Adresă: bd. Matei Basarab nr. 10, Slobozia (chiar lângă linia de tren, în apropierea gării Slobozia Veche)
Google Maps:
Program vizitare: marţi – vineri, între 9.00 şi 17.00, sâmbătă – duminică, între 8.00 şi 16.00, luni este închis. Tarif acces: 5 lei. Pentru informaţii actualizate, puteţi accesa site-ul muzeului.