fbpx

În marş, pe Austostrada Militară, spre Ananuri şi Mănăstirea Gergeti

Momentul pe care îl aşteptam cel mai mult în această călătorie în Georgia era ziua cu Parcul Naţional Kazbegi, pe celebra Autostradă Militară, la două super obiective: Ananuri şi mănăstirea Gergeti. Aşa că ne-am tot uitat pe site-uri la starea vremii, să găsim ziua perfectă, adică o zi în care să nu plouă. S-a dovedit o misiune imposibilă, ar fi trebuit probabil să aşteptăm vara, dar am găsit o zi când vremea se anunţa OK până în jurul prânzului. Deci, ne-am trezit foarte devreme, decişi să ne bucurăm pentru jumătate de zi de într-un peisaj fantastic.

Deşi era duminică, ziua a fost ca o marţi cu trei ceasuri rele. Organizarea perfectă ne-a fost dată peste cap de la prima oră de Bandit – motanul lăsat în grija noastră de prietenii la care stăteam -, care a şters-o de acasă, fără bilet de voie. 🙂 În încercarea disperată de a-l găsi, am plecat mai târziu, fără a-l aduce acasă!

Odată intraţi pe “Autostrada Militară”, care de fapt e un drum cu o singură bandă pe sens, care taie Munţii Caucaz, a început spectacolul vizual! Mi-am sucit şi răsucit capul în toate direcţiile pentru a nu pierde nici Lacul de acumulare Jinvali, nici piscurile înalte, verzi sau albe, care ne înconjoară, nici apa care cade șiroaie de pe înălţimi, săpând şanţuri în stânci sau creând mici cascade.

Construită de ruşi în secolul al XIX-lea, “autostrada” măsoară 220 km, de la Tbilisi până la Vladikavkaz, în Oseţia de Nord, dintre care noi vom merge în jur de 100 de km, până în oraşul Stepantsminda, deasupra căruia e mănăstirea Gergeti.

Prima oprire e la Ananuri, un ansamblu arhitectural medieval care include o fortăreaţă cu două biserici, un turn de pază şi o închisoare. Ananuri este într-un cadru care atinge pur şi simplu perfecţiunea. Într-un exerciţiu de imaginaţie, e cam aşa: şoseaua șerpuiește ameţitor printre piscurile împădurite, pe lângă Lacul Zhinvali, iar la momentul potrivit, de nicăieri, pac!: răsare Ananuri. 

Trag aer în piept, o privesc intens şi pe îndelete, iar după câteva minute de contemplare, zic să o şi imortalizăm, să avem cu ce ne lăuda. Doar că e din nou marţi-trei-ceasuri-rele, iar aparatul foto refuză să se deschidă. Şi aşa a ţinut-o toată ziua. Seara, când am ajuns acasă, şi-a revenit ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. 

Anyway, cu sau fără cameră foto, Ananuri este un must pentru oricine ajunge în Georgia. Am avut senzaţia că în faţa noastră e o carte poştală sau coperta unei cărți cu poveşti nemuritoare. Am intrat în micuţa biserică şi am încercat să ne strecurăm prin mulţimea care umplea până la refuz locul. Nici curtea sau zidurile nu erau mai libere, ca la toate obiectivele turistice din Georgia, şi aici e plin de grupuri de tineri.

După ce ne-am umplut ochii cu Ananuri, am continuat către Stepantsminda, pe acelaşi drum, care unduieşte prin văile munților ce mai păstrează încă zăpadă pe vârfuri şi pe culmi. Din când în când, ici-colo în depărtare, pe câte o pantă abruptă, apare câte un sat ce mie îmi pare desenat, altfel nu-mi explic cum de n-o ia la vale! E o călătorie pe care e bine să o faci cătinel, ca bucuria să ţină mai mult, iar mai apoi, odată ajuns în tumultul oraşului, să o poţi parcurge din nou, ore în şir, cu ochii închişi. Deci, mă bucur enorm că nu sunt într-o marşrutkă, adică într-unul dintre celebrele microbuze care împânzesc zona şi care sunt conduse în celebrul stil georgian – a se citi: depăşim când avem chef, nu când se poate, şi mergem cu 200 de km la oră pe serpentine. 🙂

Drumul merge pe firul văii râului Aragvi, dar la un moment dat începe să urce voinicește și, după câteva serpentine abrupte, ajunge la 2374 de metri, în trecătoarea Jvari.

De partea cealaltă a trecătorii, ajungem la Stepantsminda, oraşul aflat la poalele Muntelui Kazbegi, de unde porneşte drumul spre Mănăstirea Gergeti și constatăm că norii ameninţători s-au adunat, gata să se lanseze în tunete şi fulgere.

Stepantsminda e plin de turişti, mulţi veniţi pentru ascensiuni pe Kazbek, alţii, ca şi noi, doar pentru a urca la Gergeti.

Citisem că până la mănăstire se poate ajunge şi cu maşina, însă nu remarcasem un detaliu: maşina trebuie să fie 4×4. (notă: suntem în 2016, 2 ani mai târziu drumul ăsta a fost asfaltat). Parcăm, ne punem bocancii şi începem urcuşul pe cărare, iar într-o oră suntem sus. Hai că n-a fost chiar aşa greu! Iar view-ul merită orice efort! E unul dintre acele momente în care îmi pare rău că nu sunt Calistrat Hogaş, să pot descrie, da’ fără a plictisi, cât de minunat este locul. 🙂

Așa arăta drumul în 2016

Aici, în mijlocul munţilor, la 2.170 de metri altitudine, în imensitatea naturii, în urmă cu vreo 700 de ani, georgienii au ridicat o mică biserică, ajunsă azi loc de pelerinaj pentru localnici şi o atracţie pentru mii de turişti.

Biserica Gergeti
Biserica Gergeti
Stepantsminda la poalele muntelui

Biserica micuţă, cu o arhitectură simplistă, dar cu numeroase basoreliefuri florale şi geometrice, cu ferestre mici care nu lasă să pătrundă lumina (şi nici vântul), cu picturi murale abia ghicite la lumina lumânărilor, aflată într-un peisaj senzaţional, fac din Gergeti imaginea iconică a Georgiei. De altfel, Gergeti a fost inclusă de The Telegraph pe lista celor mai frumoase locuri din lume.

Dacă vremea este bună, se poate vedea vârful Kazbek, al treilea ca înălţime din Georgia şi al optulea din masivul Caucaz, având altitudinea de 5.047 m. Conform mitologiei greceşti, de pe muntele Kazbek ar fi furat Prometeu focul zeilor, fiind pedepsit de aceştia. Prometeu a scăpat că l-a eliberat Heracle, acum să vedem cum ajungem noi jos, căci a început furtuna. Panta abruptă mi-a scos limba la urcare, dar la coborâre cred că îmi rupe gâtul. Da’, mai în fund (eu), mai în două picioare (Smără), ajungem cu bine jos şi ne înfigem în primul bar, să ne încălzim la un ceai.

Apoi, ne avântăm din nou pe “Autostrada Militară” şi mărim şi noi puţin viteza, că n-am vrea să ne prindă noaptea pe acest drum alături de şoferii georgieni. Parol, dacă vedeţi pe cineva că depăşeşte în viteză într-o curbă fără pic de vizibilitate, eu pun pariu că e georgian. 

P.S. Seara, Bandit s-a întors spăsit şi, mai ales, flămând…

Leave a Comment

Translate »
Facebook
YouTube
Instagram