A fost printre primele aşezări săseşti din Transilvania, iar timp de 300 de ani, sediul episcopatului săsesc, fiind şi una dintre cele mai puternice cetăţi ţărăneşti din Ardeal ce gravita în jurul bisericii! Biertan, căci despre el este vorba, e un loc cu o istorie fascinantă, o fostă cetate care a căzut pradă năvălitorilor o singură dată şi atunci doar în faţa unei armate de 16.000 de oşteni! Astăzi, biserica fortificată din Biertan este mândria satului! Face parte din Patrimoniul UNESCO şi îşi aşteaptă armatele de turişti. Deși, când am ajuns noi, hoardele de turişti dispăruseră și am avut biserica doar pentru noi!
La 25 de kilometri de Mediaş şi 30 de Sighişoara, Biertan era acum 7-800 de ani o aşezare prosperă și râvnea la a fi centrul administrativ al regiunii. A pierdut lupta în faţa Mediaşului, dar a câştigat ca importanţă religioasă.
Biserica fortificată este în centrul urbei, locul unde viața comunității palpită ceva mai intens, aici fiind magazine, două-trei terase, căsuțe cu produsele locale și o parcare destul de largă cât să încapă, la nevoie, câteva autobuze cu turiști. În restul satului nu mișcă nimic, de zici că oamenii au fost înghițiți de interiorul curților!
Am ajuns la Biertan cu vreo 30 de minute înainte de închiderea porţilor bisericii, dar ne-am mobilizat exemplar şi am avut timp suficient să o vizităm. După ce am pătruns pe o ușă care nu anunța nimic spectaculos, am dat de o scară acoperită care mi-a amintit brusc de mănăstirea franciscană din Kazimierz Dolny (Polonia), deși mai aproape ar fi Scara școlarilor din Sighișoara, pereții celei poloneze fiind din zidărie, în vreme ce la Biertan și Sighișoara sunt din lemn. Anyway, scara de aici are 100 de metri lungime şi datează din 1795!
La capătul scării ne-am trezit într-o curte cu ziduri zdravene şi în faţa bisericii în stil gotic. Ne-am tras sufletul şi am făcut rapid un plan: vizităm biserica şi, dacă ne rămâne timp, alergăm în jurul ei, să vedem zidurile şi celelalte clădiri! De cum am intrat, privirile ne-au căzut pe altarul pictat cu diferite scene din viaţa lui Iisus. Construit de meşteri din Nurnberg și Viena, între 1483 şi 1513, altarul în formă de triptic este, într-adevăr, impresionant – se pare că e cel mai mare din Ardeal şi unic prin bogăţia picturilor.
Am scanat în viteză covoarele anatoliene, orga cu 1290 de tuburi (din 1869), frumoasele strane din lemn sculptat şi, mereu cu ochii rotind, am căutat celebra uşă! Uşa sacristiei! Din stejar şi foarte solidă, uşa de la 1515 are un sistem de închidere unic, fiind chiar şi premiată la Expoziţia Mondială de la Paris din 1900! Mecanismul de închidere – funcţional încă! – este o capodoperă cu 19 încuietori, iar pentru a-l acţiona e nevoie de o cheie pentru 4 încuietori și o manivelă pentru celelalte 15. Dar întreaga uşă e deosebită, nu doar mecanismul de închidere, aşa că probabil chiar şi azi ar primi un premiu la o expoziţie mondială! După momentul de extaz din faţa uşii, am ieşit să vedem pe repede-nainte zidurile fortificate, turnurile şi să căutăm „carcera matrimonială” unde erau închiși soții care voiau să divorțeze, ca să se mai gândească niţel!
Centura de fortificații are trei rânduri de ziduri, cu mai multe turnuri și bastioane, construite în etape diferite începând cu secolul 14. Într-unul dintre turnuri, închis cu un grilaj de fier, am putut vedea urmele unor vechi fresce datând din secolul 15. Este de fapt capela din Turnul catolic, destinată catolicilor după ce biserica a devenit reformată, fără ca toți locuitorii să fi renunțat la catolicism. Fortificațiile au fost printre cele mai puternice de la o cetate țărănească și au cedat doar pe la 1700 și un pic, în faţa armatei curuţilor (soldaţi de diferite etnii care participau la lupta antihabsurgică) care număra 16.000 de oameni!
Între Turnul catolic și Turnul mausoleu este bastionul cu celebra carceră matrimonială, unde cuplurile erau băgate cu un singur pat, o singură masă, o farfurie, o cană și un singur tacâm. Astfel, cei doi soți erau forțați să împartă totul și să conviețuiască până le venea mintea la loc și anunțau că renunță la divorț! Se spune că în 300 de ani doar un cuplu a ieşit fără să se fi împăcat. Pare că închisoarea matrimonială era mai eficientă ca terapia de cuplu. 🙂
În drum spre ieșire am băgat un ochi și în Turnul de apărare de lângă scări, cunoscut ca mausoleum, după ce, din 1913, aici au fost strămutate rămășițele preoților și episcopilor înmormântați iniţial în biserică, în curte sau în vechiul cimitir.
Cele 30 de minute s-au terminat, iar angajatele ne aşteptau cu poșetele pregătite de plecare, așa că Turnul cu ceas l-am admirat din piața centrală. Oricum se vede mai bine din exterior. 🙂 Turnul are pe trei părți cadranele ceasului din 1508 și două clopote: unul mare care anunță ora și unul mic ce bate la fiecare sfert de oră. Mecanismul instalat în 1883 este funcțional şi astăzi, în fiecare zi cineva având grijă să rotească manivela care-l pune în mișcare!
Ce să zic, ne-au ajuns 30 de minute, dar mai bine ne-ar fi ajuns 60! 🙂
Info utile:
Adresă: str. 1 Decembrie 1918, nr. 2, Biertan
Program: iunie – august, de duminică până vineri: orele10.00 – 19.00, iar sâmbăta: 10.00 – 17.00; septembrie – octombrie, duminică – sâmbătă: 10.00 – 17.00; noiembrie – aprilie, marți – duminică: 11.00 – 15.00; aprilie-mai, duminică – sâmbătă: 10.00-17.00. În orice perioadă, între 13.00 şi 14.00 e pauză! Puteţi verifica aici.
Preţ bilet: 10 lei.
