Batumi e un oraş la Malul Mării Negre, dar nu prea amintește de Constanţa. Fie și doar pentru că de pe plaja din Batumi poți privi atât marea, cât și zăpada de pe crestele munților (se vede Caucazul). Sau poţi privi un superb apus de soare. Dar nu numai de asta!
Despre Batumi citisem că e Las Vegasul regiunii, turcii vin aici să se distreze la cazinouri (teoretic, ei nu joacă, religia musulmană le interzice jocurile de noroc, de aceea nici nu există cazinouri în Turcia), practic, sunt mulţi „musulmani liberi”, vorba prietenului Tarîk, jandarmul pe care l-am cunoscut la Safranbolu.
Încă din vamă, în haosul de maşini, microbuze ori camioane, de praf şi oameni pe jos care trăgeau de bagaje, de vameşi şi turişti ca noi care nu ştiu încotro s-o apuce, pentru că nu sunt indicatoare, de gherete pe post de case de schimb valutar, în toată această nebunie, clar şi fără echivoc, se disting panourile mari cu reclame la cazinouri!
Am trecut destul de repede de vamă (avantajul de a fi turist din România şi pe deasupra nevorbitori de rusă, vameşii au renunţat să ne mai controleze, să nu se mai încurce cu engleza) şi ne-am avântat către Batumi. Nerăbdători e puţin spus. Trepidam! Aveam senzaţia că abia acum începe vacanţa şi eram foarte pregătiţi să ne bucurăm de fiecare casă, fiecare obiectiv, de copaci, de munte, de mare. În plus, era o zi fără ploaie.
În această stare de spirit, GPS-ul ne-a anunţat că, pentru a ajunge la pensiunea unde rezervasem cameră pe Booking, trebuie să facem stânga. No way! La stânga era o uliță plină de gropi, nici urmă de asfalt. Imposibil să fie aia strada, pe Booking spunea că e la 1,2 km de centru și avea nota 7.7. Nici urmă de firmă la numărul unde ar fi fost să fie pensiunea noastră, dacă era corectă adresa.
Decişi că nu e strada bună, am pornit să găsim centrul şi mai ales să cumpărăm o cartelă de Internet. Nici urmă de indicator care să arate direcția spre centru. Doar mult praf, trafic haotic! Ţentrî?, ţipam din maşină! Limbajul gestual universal a funcționat: un tânăr a dat din mâini suficient de bine cât să înţelegem care-i direcția. După alte câteva conversaţii, de data asta în engleză, am găsit chiar şi magazinul cu cartele GSM, la Geocell. Coadă! Am luat bon de ordine şi ne-am pus pe așteptat. Eu, ca fetele, am dat o tură pe bulevard, eram pe artera principală – în sfârşit!, cu magazine muulte! După atâta praf și haos, eram în altă lume, descopeream un oraș frumos. N-am avut nicio secundă tentația de a intra în vreun magazin, strada umbroasă cu clădiri vechi, frumoase și cu magazine la parter a fost suficientă și m-a acaparat definitiv. Cu ochii pe clădirile vechi, cu arhitectură de secol XIX, am revenit la Geocell.
Cartela Geocell 15 lari: 10 pentru 4GB de internet şi 5 pentru convorbiri. Este mult mai ieftin să suni în România de pe o cartelă locală. Domnişoara de la Geocell vorbea foarte bine engleza, aşa că am rugat-o să ne ajute să găsim strada cu pensiunea. N-a reuşit, dar ne-a asigurat că e în centru. Uraa! Începeam să ne simţim bine, oraşul era drăguţ, abia aşteptam să-l vizităm, după ce ne cazam. Bucuroşi că nu ne întoarcem pe uliţa cu gropi, am sunat la pensiune. N-o mai lungesc mult, doar puţin, că nu pot să nu povestesc cum ne-am dat întâlnire cu proprietara pensiunii. A fost aşa: am sunat-o, nu ne-am prea înţeles, pentru că nu se auzea bine, ne-a sugerat să găsim pe stradă pe cineva care vorbeşte georgiană, dar, normal, singurul om pe care l-am găsit nu vorbea georgiană, dar vorbea rusă; deci a vorbit cu proprietara în rusă şi ne-a tradus apoi în engleză. Şi ne-a zis aşa: să ne vedem cu doamna în staţia de autobuz, doamna fiind într-o bluză pink. Până la urmă, doamna era într-o bluză violet, iar pensiunea era fix pe strada pe care ne încăpăţânam să credem că nu poate să fie. Deh, 20 de lari.
Batumi, după ce treci de străzile neasfaltate şi de cele pline de magazinaşe şi tarabe în care se vinde orice, este foarte frumos. Ba, chiar şi străzile cu aspect de mahala au farmecul lor, seamănă foarte tare cu străzile ori pieţele noastre de la începutul anilor 90 (unele mai sunt si acum, de ce să fim snobi), cu acele magazine din tablă în care găseşti de la vopsea, cuie şi piuliţe, la şosete, muşama ori alte nimicuri.
Pe de altă parte, arhitectura modernă, care a invadat Georgia după Revoluția Trandafirilor din 2003, se simte din plin la Batumi, care, cu siguranță, în scurt timp, chiar va deveni un Las Vegas al zonei, probabil fără străzi de pământ, dar cu blocuri comuniste, amintire a epocii sovietice. Până la urmă, istoria nu poate fi ştearsă.
Blocurile sovietice – cu rufele atârnate înafara balconului – stau faţă în faţă cu zgârâie-norii care se ridică pe malul mării, în zona modernă.
Clădirile vechi au o arhitectură remarcabilă: cochete, cu balconașe din fier forjat sau din lemn, altele impozante, cu basoreliefuri și stucaturi fine.
Clădiri de început de secol XIX, fântâni muzicale, o roată din care am putut privi oraşul de sus, o faleză lungă şi frumoasă, cu grupuri statuare amuzante, cazinouri, clădiri moderne futuriste şi, nu în ultimul rând, un APUS de soare în Marea Neagră! Aceasta a fost seara în Batumi, prima zi în Georgia.
Pentru o noapte, pentru un somn de câteva ore şi un duş cald, pensiunea a fost ok. Chiar şi pe strada aceea, chiar şi aşa cu faţada netencuită şi cu aspectul neterminat. Însă ar fi fost mai cinstit ca pe Booking.com să fie poze şi cu exteriorul, să ştii la ce să te aştepţi.
