Prima surpriză plăcută din Amasya a fost hotelul (Simre Otel): o casă otomană restaurată impecabil, dar cu un interior modern; a doua surpriză: masa la un fast food, după o conversaţie turco – turcă am mâncat “ceva” bun, iar preţul a fost ten million lira! Adică, 9,5 lire. Hahaha!, Thank God!
Amasya este un oraş cu case de-o parte şi de alta a râului Yeşilırmak, un oraş cu o istorie de peste 7.000 de ani. Este oraşul în care s-a născut Strabon, dar şi alți gânditori ori prinţi, regi sau sultani (Murad I şi Selim I). Când ridici ochii de pe banca aflată pe malul râului (dacă ai norocul să se oprească ploaia!), aceştia ţi se pironesc pe mormintele regilor pontici sculptate pe marginea stâncilor. Este o imagine puternică – case otomane albe, iar deasupra lor, peretele muntelui în care sunt săpate mormintele. Această imagine ni s-a lipit pur şi simplu pe retină. După mult timp, când spun Amasya, încă o mai am în faţa ochilor.
În Antichitate, Amasya a fost capitala Regatului Pontului, pentru aproximativ un secol (sec. III), aşa că unele dintre acele arce sculptate, care se văd chiar deasupra râului Yeşilırmak, sunt mormintele regilor dinastiei Mithridatis, menţionate şi de Strabon când descrie oraşul natal. La morminte am ajuns pe scările aflate lângă magazinele de suveniruri din partea veche a oraşului. Intrarea costă 3 lire.
Vizual, mormintele sunt mai spectaculoase de jos, dar perspectiva asupra oraşului, ca și curiozitatea de a vedea de aproape un mormânt antic, a meritat o vizită până la ele. Când stăteam sub arce, mă simțeam ca un pitic în țara uriașului. Este impresionant să poți vedea ce puteau construi (săpa în stâncă!) oamenii acum mii de ani, fără a avea la dispoziție macarale, pickhammer sau alte mașinării complicate din zilele noastre.
Casele otomane, care acum sunt pensiuni și hoteluri, se întind doar pe o parte a râului, dar, spre deosebire de Safranbolu, aici, zidurile lor stau chiar în apă. Sunt doar două rânduri de case, apoi se ridică muntele în care sunt săpate mormintele antice.
Evident, ca în toate oraşele vechi, şi la Amasya sunt moschei construite acum multe secole. Noi am vizitat-o pe cea de la 1485, din timpul lui Baiazid II. Era evident că sunt turistă, deși având deja experiență cu moscheile m-am așezat corect alături de celelalte femei, așa că o doamnă m-a întrebat de unde sunt. Și pentru că nu înțelegeam o iotă din turca ei, a început să înșire țări musulmane ca să-mi aleg una: Irak, Azerbaijan etc. Am zis România și am blocat-o, mi-a zâmbit, s-a înclinat și s-a retras.
O perspectivă minunată a zonei am avut-o din cetatea situată deasupra oraşului. Când am fost, se lucra de zor la restaurarea ei. Nu doar view-ul, ci şi cetatea în sine merită să fie pe lista obiectivelor de văzut în Amasya. Însă, să țineți cont că vă trebuie o maşină cu care să ajungeţi, drumul de acces fiind destul de lung şi abrupt.
Cetatea Amasya a fost construită în perioada elenistică, în timpul dinastiei Mithridatis, istoria sa continuând în epoca romană, bizantină, selgiucidă şi otomană. Se pot observa mai toate perioadele istorice, pentru cei pasionați.
Dacă aveţi noroc şi nu plouă, oraşul este şi mai minunat. L-am văzut şi noi pe soare, preţ de câteva ore, a doua zi, când ne pregăteam să plecăm. Atât de tare ne-a plăcut, că am mai rămas jumătate de zi, să ne bucurăm de statuile amuzante – un sultan care își face selfie, un pescar cu găleata încă goală – şi de băncile de pe malul râului, de râul în apele căruia sunt mai multe mori, să urcăm la castel şi să ne pierdem pe străduţe și printre casele otomane.
Amasya este un oraș mai puțin turistic, dar mult mai pitoresc, o mică bijuterie care ne-a îmbogățit vacanța.
