Noravank, mănăstirea din defileul de foc

Mănăstirea Noravank (secolul XIII – XIV), situată la 122 km de Yerevan şi la vreo 10 de Areni – vestit pentru vin 🙂 – este una dintre cele mai frumoase imagini văzute vreodată. Mai ales la asfinţit. Lumina dată de stâncile canionului cu pereţi roşiatici şi arhitectura deosebită a bisericii Surb Astvatsatsin fac din Noravank un loc unic şi obligatoriu de vizitat.

Noravank
Continue reading “Noravank, mănăstirea din defileul de foc”

Bagrati şi Gelati, două biserici de neratat

Bagrati

Kutaisi este capitala legislativă a Georgiei, poate de aceea multe clădiri au fost restaurate, trecerile de pietoni sunt vopsite haios, cu floricele, de exemplu :-), un melanj plăcut între vechi şi nou. Cele mai interesante două monumente din zona Kutaisi sunt Catedrala Bagrati şi Mănăstirea Gelati, ambele pe lista Patrimoniului UNESCO.

Continue reading “Bagrati şi Gelati, două biserici de neratat”

Canionul Okatse şi ospitalitatea georgiană

În drum spre Kutaisi am făcut un mic ocol, până la  Canionul Okatse (în satul Gordi).

Şi asta într-o zi de 26 mai, Ziua naţională a Georgiei, cu alte cuvinte: o şi mai mare grijă pe şosele. La stilul foarte aparte de condus, pe care l-am numit “stilul georgian” – depăşiri pe linie continuă, în curbă sau când din sens opus vine o maşină -, se adăuga acum şi voia bună dată de aburii… sărbătorii.  🙂


Continue reading “Canionul Okatse şi ospitalitatea georgiană”

Şosele turceşti la 2.000 metri. Sumela, un drum degeaba

Drumul de la Amasya la Trabzon a fost lung, dar foarte frumos. Am ales să nu mergem pe malul Mării Negre, ci prin munţi. Şi ne-am bucurat de un peisaj memorabil, magnific, de un drum impecabil, asfalt ca-n palmă la peste 2.000 de metri. Turcii au cele mai bune şosele pe care am mers, chiar şi la asemenea altitudini, şosele după care aveam să plângem în Georgia şi, mai ales, în Armenia.


Continue reading “Şosele turceşti la 2.000 metri. Sumela, un drum degeaba”

Safranbolu, un oraş tipic otoman

În Safranbolu, oraşul renumit pentru şofran, nu am găsit camping, aşa că am rezervat o cameră la o pensiune, la care, pe Booking, la limbi străine vorbite erau trecute japoneza şi engleza. Personalul însă era probabil la specializare în Japonia, respectiv în Anglia, şi la pensiune a rămas doamna care vorbea doar turcă. Ne-a scris însă pe o foaie ce ar fi de vizitat şi duşi am fost.

Continue reading “Safranbolu, un oraş tipic otoman”

Edirne, intrarea în Turcia și rezolvarea chestiunilor logistice

De cum am intrat în Turcia, am mers glonț la Edirne, ştiam din vacanţa anterioară de unde să luăm cartelă de internet (Turkcell), unde este casa de schimb valutar sau PTT-ul (poșta) pentru a încărca sticker-ul HGS – taxa pentru autostrăzi și poduri în Turcia. Ba, chiar la Turkcell am dat peste aceeaşi fetiţă care le traducea părinţilor din engleză în turcă. În schimb, la PTT nici anul acesta nu vorbea nimeni engleză. N-a fost simplu, dar am izbutit să o facem pe doamna de la ghişeu să înţeleagă că avem deja sticker-ul autocolant, vrem doar să mai adăugăm 30 de lire.


Continue reading “Edirne, intrarea în Turcia și rezolvarea chestiunilor logistice”