Prima dimineață cu-adevărat însorită din această călătorie ne-a prins în Methoni, cel mai frumos loc de până acum. Azi-noapte a fost lună plină, marea a fost calmă, temperatura suficient de mare să nu mai fie nevoie să stau băgat în sacul de dormit. Iar dimineața… superbă!
Am luat micul dejun pe malul mării, apoi ne-am dus să vizităm cetatea. Grecii nu se înghesuie cu punctualitatea și, deși porțile erau deschise, la casa de bilete nu era nimeni. Așa că am intrat și ne-am plimbat prin curtea cetății nestingheriți, absolut singuri, sub un soare grecesc cald.
Cetatea a fost construită de venețieni în sec. 13. Curtea e foarte mare, iar zidurile sunt în stare bună. Cum spuneam, ne-am putut plimba nestingheriți, ceea ce înseamnă că am sărit și niște panglici puse pe post de gard de protecție și ne-am plimbat pe ziduri.
În capătul sudic, printr-o poartă, se ajunge la un turn. A fost construit de otomani în sec. 16, cu rol defensiv, iar ulterior a avut și rol de închisoare. E restaurat recent și e principalul punct de atracție al sitului.
Apoi, ne-am întors la mașină și am socializat puțin cu vecinii noștri nemți. Mai întâi o fată, plecată în călătorie cu cățelușa ei, Lilly. Are în jur de 28-30 de ani, este asistentă medicală și anul trecut i-a spus șefului ei: vreau să plec un an, mă lăsați sau îmi dau demisia? Și șeful a acceptat. Astfel că fata și-a luat o dubă (un fel de Șeptoiu) și a plecat să-și petreacă toamna și iarna prin Grecia. Nu stă într-un loc, ci umblă de colo-colo, după bunul plac.
Apoi, l-am cunoscut pe Jurgen. El are în jur de 55 de ani, și-a vândut tot ce avea în Germania, și-a cumpărat o dubiță (tot un fel de Șeptoiu) și a plecat cu Bo, cățelușa lui jucăușă, să-și petreacă iarna în Grecia. Lucrează online (face traduceri) și e liber ca pasărea cerului. Nu se hotărâse încă dacă să mai stea aici două sau trei zile.
În Methoni și în satele din jur, foarte mulți occidentali (nemți, englezi etc) și-au cumpărat, odată ieșiți la pensie, proprietăți cu sau fără o livadă de măslini atașată, și își trăiesc restul vieții aici, unde e liniște, prețurile sunt mici și au toate avantajele unei țări din Uniunea Europeană.
Spre după-amiază, ne-am întins și noi oasele și ne-am întrebat unul pe altul: mai stăm aici sau mergem în altă parte? Și am decis să pornim spre ”degetul” din mijloc: peninsula Mani. 🙂
