Călătorul, aburul și igiena.

Auzisem demult despre existența lor, știam că romanii au construit și folosit în tot imperiul, știam că și turcii făcuseră la fel. Le credeam demult dispărute, până când am aflat că în Turcia încă există și sunt funcționale. Și, cum nu mă mai întâlnisem de mult cu senzația de a fi scufundat în apă cu totul, am decis să accept provocarea și să intru în palatul apei calde, numit de romani baie publică, iar aici… hamam.

Doğubayazît
Continue reading “Călătorul, aburul și igiena.”

De 1 mai la Șanlîurfa – Ierusalimul Anatoliei

Urfa – cum este numit de localnici – este considerat un fel de Ierusalim al Anatoliei. Potrivit Vechiului Testament, Profetul Ibrahim (Abraham sau Aavram), “tatăl a trei religii monoteiste”, s-a născut în orașul antic Ur și apoi, împreună cu familia și adepții săi, s-a mutat la Harran (la vreo 40 de km de Urfa).

Cetatea Șanlîurfa
Continue reading “De 1 mai la Șanlîurfa – Ierusalimul Anatoliei”

Pe urmele extratereștrilor sau pe ale frigienilor?

Noi am ales a doua variantă, că SF-ul cere prea mult timp. 🙂
Între Eskisehir și Afyon, de o parte și de alta a drumului sunt diferite monumente atribuite frigienilor.
Cine au fost frigienii? Cel mai simplu pentru a-i repera e războiul troian din “Iliada” lui Homer. Mai în detaliu nu intru, că devine un curs de istorie și nu asta e ideea. Mai spun doar că au dominat Anatolia între secolele 12 și 7 î.Hr., iar celebrul Nod Gordian are legătură cu ei. În Gordius, capitala frigienilor, Alexandru Macedon a tăiat Nodul, îndeplinind profeția oracolului: cel care va reuși să desfacă Nodul Gordian va stăpâni Asia.

Continue reading “Pe urmele extratereștrilor sau pe ale frigienilor?”

Rize şi cultul pentru Erdogan

Cum mergeam noi pe riviera turcă cu ochii în zare, unde vedeam zăpada de pe Caucaz, când mai aveam puţin şi ziceam Hopa (e numele unei localităţi la 20 de km de graniţa cu Georgia), ochii ne sunt acaparaţi de Erdogan. Era peste tot: pe mash-uri imense de 3 metri, pe mash-uri suspendate deasupra şoselei sau direct pe pereţii unor clădiri. Amintirile cu portretele lui Ceauşescu s-au ițit firesc în mintea noastră.


Continue reading “Rize şi cultul pentru Erdogan”

Şosele turceşti la 2.000 metri. Sumela, un drum degeaba

Drumul de la Amasya la Trabzon a fost lung, dar foarte frumos. Am ales să nu mergem pe malul Mării Negre, ci prin munţi. Şi ne-am bucurat de un peisaj memorabil, magnific, de un drum impecabil, asfalt ca-n palmă la peste 2.000 de metri. Turcii au cele mai bune şosele pe care am mers, chiar şi la asemenea altitudini, şosele după care aveam să plângem în Georgia şi, mai ales, în Armenia.


Continue reading “Şosele turceşti la 2.000 metri. Sumela, un drum degeaba”

Safranbolu, un oraş tipic otoman

În Safranbolu, oraşul renumit pentru şofran, nu am găsit camping, aşa că am rezervat o cameră la o pensiune, la care, pe Booking, la limbi străine vorbite erau trecute japoneza şi engleza. Personalul însă era probabil la specializare în Japonia, respectiv în Anglia, şi la pensiune a rămas doamna care vorbea doar turcă. Ne-a scris însă pe o foaie ce ar fi de vizitat şi duşi am fost.

Continue reading “Safranbolu, un oraş tipic otoman”