Lăsăm Monemvasia în urmă și apucăm pe un drum care traversează o câmpie lungă, largă și fertilă, apoi merge pe firul unei văi, apoi începe să urce. Și să urce. Mersul cu mașina pe serpentinele peninsulei Mani ne-a cam pus mușchii la încercare, drumul drept e o raritate și aici. Părăsim provincia Laconia și intrăm în Arcadia.
Urcăm și coborâm repetat, ajungem la 600 de metri altitudine, trecem pe lângă niște eoliene, intrăm în Pirgoudi, micro-satul cu 5 case și, brusc, ni se deschide în față o altă lume. Nu exagerez cu nimic când spun ”brusc”. Satul ăsta părăsit este realmente pe buza unei prăpăstii, iar de aici, de sus, se văd satul de la poale, marea și câteva insule, plus cel de-al patrulea ”deget” al Peloponezului.
Iar șoseaua începe să coboare în zeci de serpentine spectaculoase și pitorești, până când, după 7 kilometri, ajunge pe malul mării. Și, la doi pași, este micul oraș Leonidio. Aflat între doi munți, el este frecventat de pasionații de cățărări, fiindcă peretele drept care îl mărginește dintr-o parte este ofertant pentru iubitorii acestui sport (extrem, zic eu).
Ne plimbăm puțin prin centru, dar nu ne prea place. Plin de magazine și de oameni gălăgioși, orașul contrastează dureros cu localitățile liniștite de unde venim. Fac câteva poze peretelui de stâncă și ne avântăm pe șoseaua care urmează valea unui râu secat. Suntem singuri pe drum, peisajul este minunat și, de câte ori oprim, e atât de liniște! După un viraj, ne apare în fața ochilor o mănăstire care pare plantată cu mâna într-o stâncă, la vreo 100 de metri înălțime.
Șoseaua începe să urce în serpentine abrupte și ne duce lângă ea. Se cheamă Elonis, are o biserică mică și oferă o priveliște largă asupra văii de unde venim.
Stăm câteva minute să savurăm view-ul ăsta într-o liniște tulburată doar de țipetele scurte ale rândunelelor, apoi ne continuăm drumul spre Kosmas. Un sat mic, recomandat de niște prieteni, unde trebuia neapărat să servim la masa de prânz carne de capră. Într-adevăr, satul are în centru o piață cu biserică, izvoare cu apă rece și patru restaurante… închise! E la fel de liniște ca și pe valea de mai devreme. Dintre cei doi localnici care stau la o tacla, unul vine la noi și ne explică scurt și zâmbitor, indicându-ne restaurantele dispuse în semicerc: ”China… virus… closed.” Ridicăm din umeri, oftăm, dar încălecăm pe Șeptoiu și plecăm mai departe.
Noi mai avem în plan o săptămână de hălăduit prin Peloponez, dar lucrurile se complică. Astăzi, în țară s-a anunțat că de poimâine se instituie starea de urgență din cauza epidemiei de coronavirus. Grecii au decis ieri să închidă pe termen nelimitat toate muzeele și siturile. Cu toată liniștea dată de tot ce (nu) se întâmplă pe aici, simțim că trebuie să analizăm și să luăm o decizie. Ceea ce vom face în seara asta.
