15 iunie 2019
Părăsim Murgob dimineață la 9. Vremea e bunuță, urmează ultima și cea mai grea porțiune din Pamir Highway. La bord continuă să fie aprins martorul galben, dar noi suntem emoționați de marea încercare.
14 iunie 2019
A fost o noapte grea. La casa lângă care am dormit azi-noapte sunt doi câini mari. Deși munții de aici sunt despăduriți, au existat niște animale plimbărețe pe care namilele astea le-au lătrat toată noaptea. (Proprietara casei zice că pot fi ciute sau lupi.)
12 iunie 2019
După prima zi de drum spre Pamir, înainte să plecăm, am intrat într-un magazin să mai cumpăr 2 GB de net. Vânzătorul mă întreabă de unde sunt, îi spun că din România, iar lui îi lucesc brusc ochii. ”Buharest?! I want to go there and work, can you help me?” Tânărul vrea să emigreze în România, căci Tadjikistanul i se pare îngrozitor. Desigur, mă abțin să-i spun că dintr-o oligarhie ca asta aș fugi și eu, și îl întreb cu ce îl pot ajuta. El ridică din umeri, așa că îl ajut cu o sugestie: îți trebuie niște bani, viză de România și bilet de avion. ”Viză?!” zice el mirat. ”Păi… na… și noi am avut nevoie de viză de Tadjikistan, de ce crezi că România te-ar primi altfel?” Descumpănit, cu toate visurile spulberate, lasă privirea în tastatură și continuă ce făcea.
11 IUNIE 2019
Am plecat din Dușanbe destul de târziu, căci Laura a vrut să facem câte 5 cópii ale vizei (știam că pe drum vom întâlni mai multe puncte de control), plus să cumpere niște paste, căci a citit undeva că astea fac bine la aclimatizare.
Considerat perla Uzbekistanului, ba chiar a Asiei Centrale, Samarkand este decorul perfect pentru orice poveste orientală. Locuit din cele mai vechi timpuri, punct important pe Drumul Mătăsii, râvnit şi cucerit de Alexandru Macedon, distrus de mongolii lui Ginghis Han, dar transformat de Timur Lenk (sau Tamerlan, adică Timur cel Şchiop) în capitala imperiului său, Samarkand este astăzi un loc visat de orice turist. Iar asta se vede şi se simte, aici am întâlnit cei mai mulţi turişti din călătoria de până acum prin Iran și Asia Centrală.
Cine n-a auzit de covoarele de Buhara? În copilăria mea, cine avea un astfel de covor nu călca pe el. Îl ținea de bun, ca pe un obiect de artă. Buhara a fost un important centru comercial pe Drumul Mătăsii, ba, chiar capitală, însă a rămas în memoria noastră recentă prin covoare. De asemenea, Buhara a fost și un renumit centru cultural-religios, fiind supranumit și “Orașul Sfânt” datorită numeroaselor moschei și şcoli religioase (medrese) – de altfel, aici se află singura medresă din Uzbekistan care a funcționat constant.
Departe de celebritatea piscinelor carstice de la Pamukkale, atât de vizitate de români, situl geologic de la Badab-e Surt ne-a lăsat bouche-bée. Și, chiar dacă în lume există șase locuri cu fenomene similare, Badab-e Surt este unic datorită nuanțelor arămii, rezultate din concentrația mare de oxid de fier din izvoarele termale de aici. Platoul în trepte de un colorit excepțional face din Badab-e Surt o destinație de neratat! Dacă ajungi în Iran.
La marginea deşertului iranian, răsare Kashan, o gură de aer proaspăt, după întinderea nesfârşită a dunelor de nisip, unde timpul tremură suspendat în aerul fierbinte. Cu cele mai frumoase case tradiţionale, băi din secolul al XVI-lea, badghir-uri pitorești (turnuri de vânt, esențiale în orașele cu temperaturi mari înainte de inventarea aerului condiționat), Kashan este celebru pentru distileriile de trandafiri şi covoare, dar este şi locul de unde se pleacă spre mirajul Dasht-e Kavir, cel mai vizitat deşert iranian.
Esfahan a fost capitală a Imperiului Persan în secolele XVI-XVIII, iar de atunci ne-au rămas şi cele mai frumoase poduri istorice, fiecare desprins parcă dintr-o poveste persană. Străbătut de râul Zayandeh, oraşul este o oază de verdeaţă într-o lume deşertică, iar podurile au fost concepute nu doar cu scop utilitar – traversarea râului, baraj -, ci şi ca locuri de agrement, de promenadă.
„Esfahan este o jumătate de lume”, se spunea pe vremuri. Şi, chiar dacă această jumătate s-a înjumătăţit, Esfahan rămâne unul dintre cele mai frumoase şi verzi oraşe iraniene. Podurile unice, palatele minunate, moscheile legendare, bazarurile istorice, fântânile şi aleile străjuite de copaci fac din Esfahan un loc unde vrei să te întorci sau, dacă nu ai fost, unul unde trebuie să mergi! Pentru noi, Esfahan este şi locul unde am avut primul contact cu Gardienii Revoluţiei, un fel de Securitate de pe vremea lui Ceauşescu.
