15 iunie 2019
Părăsim Murgob dimineață la 9. Vremea e bunuță, urmează ultima și cea mai grea porțiune din Pamir Highway. La bord continuă să fie aprins martorul galben, dar noi suntem emoționați de marea încercare.
14 iunie 2019
A fost o noapte grea. La casa lângă care am dormit azi-noapte sunt doi câini mari. Deși munții de aici sunt despăduriți, au existat niște animale plimbărețe pe care namilele astea le-au lătrat toată noaptea. (Proprietara casei zice că pot fi ciute sau lupi.)
12 iunie 2019
După prima zi de drum spre Pamir, înainte să plecăm, am intrat într-un magazin să mai cumpăr 2 GB de net. Vânzătorul mă întreabă de unde sunt, îi spun că din România, iar lui îi lucesc brusc ochii. ”Buharest?! I want to go there and work, can you help me?” Tânărul vrea să emigreze în România, căci Tadjikistanul i se pare îngrozitor. Desigur, mă abțin să-i spun că dintr-o oligarhie ca asta aș fugi și eu, și îl întreb cu ce îl pot ajuta. El ridică din umeri, așa că îl ajut cu o sugestie: îți trebuie niște bani, viză de România și bilet de avion. ”Viză?!” zice el mirat. ”Păi… na… și noi am avut nevoie de viză de Tadjikistan, de ce crezi că România te-ar primi altfel?” Descumpănit, cu toate visurile spulberate, lasă privirea în tastatură și continuă ce făcea.
11 IUNIE 2019
Am plecat din Dușanbe destul de târziu, căci Laura a vrut să facem câte 5 cópii ale vizei (știam că pe drum vom întâlni mai multe puncte de control), plus să cumpere niște paste, căci a citit undeva că astea fac bine la aclimatizare.
Esfahan a fost capitală a Imperiului Persan în secolele XVI-XVIII, iar de atunci ne-au rămas şi cele mai frumoase poduri istorice, fiecare desprins parcă dintr-o poveste persană. Străbătut de râul Zayandeh, oraşul este o oază de verdeaţă într-o lume deşertică, iar podurile au fost concepute nu doar cu scop utilitar – traversarea râului, baraj -, ci şi ca locuri de agrement, de promenadă.
„Esfahan este o jumătate de lume”, se spunea pe vremuri. Şi, chiar dacă această jumătate s-a înjumătăţit, Esfahan rămâne unul dintre cele mai frumoase şi verzi oraşe iraniene. Podurile unice, palatele minunate, moscheile legendare, bazarurile istorice, fântânile şi aleile străjuite de copaci fac din Esfahan un loc unde vrei să te întorci sau, dacă nu ai fost, unul unde trebuie să mergi! Pentru noi, Esfahan este şi locul unde am avut primul contact cu Gardienii Revoluţiei, un fel de Securitate de pe vremea lui Ceauşescu.
Pentru unii istorie, pentru alţii o carte ori un film. Oricare ar fi motivul, Persepolis este un must, odată ajuns în Iran. Considerată a opta minune a lumii antice, vechea capitală a Persiei rămâne un simbol şi al Iranului de astăzi, chiar dacă autorităţile pun acum accent pe moştenirea arabă în detrimentul celei persane.
Când zic Shiraz, mă gândesc la un pahar de vin. Doar că la Shiraz-ul din Iran nici vorbă de vinul atât de cântat de poeţii persani, deşi denumirea vine de la soiul de struguri de aici. Ei, păi dacă vin nu avem, să vedem ce găsim în Shiraz, unul dintre cele mai importante oraşe din lumea islamică, fostă capitală în secolul al XVIII-lea.
Seamănă cu Cappadocia din Turcia, dar e Kandovan din Iran. În plus, spre deosebire de situl din Turcia, satul troglodit Kandovan, aflat la 50 de km de Tabriz, este încă locuit de aproximativ 170 de familii. Ceva mai ferit de turişti – asta pentru că Iranul e mai puţin turistic -, Kandovan e mai autentic, în comparaţie cu satele din Cappadocia.
Hitiții nu erau în planul nostru de vacanță, dar, când umbli prin Turcia, întâlnești tot felul de atracții turistice, multe istorice. Țară mare, multe foste imperii, istorii multe.
