15 iunie 2019
Părăsim Murgob dimineață la 9. Vremea e bunuță, urmează ultima și cea mai grea porțiune din Pamir Highway. La bord continuă să fie aprins martorul galben, dar noi suntem emoționați de marea încercare.
Pamir Highway. Ziua 5 (și ultima).
Pamir Highway. Ziua 4.
14 iunie 2019
A fost o noapte grea. La casa lângă care am dormit azi-noapte sunt doi câini mari. Deși munții de aici sunt despăduriți, au existat niște animale plimbărețe pe care namilele astea le-au lătrat toată noaptea. (Proprietara casei zice că pot fi ciute sau lupi.)
Continue reading “Pamir Highway. Ziua 4.”Pamir Highway. Ziua 2 și ziua 3.
12 iunie 2019
După prima zi de drum spre Pamir, înainte să plecăm, am intrat într-un magazin să mai cumpăr 2 GB de net. Vânzătorul mă întreabă de unde sunt, îi spun că din România, iar lui îi lucesc brusc ochii. ”Buharest?! I want to go there and work, can you help me?” Tânărul vrea să emigreze în România, căci Tajikistanul i se pare îngrozitor. Desigur, mă abțin să-i spun că dintr-o oligarhie ca asta aș fugi și eu, și îl întreb cu ce îl pot ajuta. El ridică din umeri, așa că îl ajut cu o sugestie: îți trebuie niște bani, viză de România și bilet de avion. ”Viză?!” zice el mirat. ”Păi… na… și noi am avut nevoie de viză de Tajikistan, de ce crezi că România te-ar primi altfel?” Descumpănit, cu toate visurile spulberate, lasă privirea în tastatură și continuă ce făcea.
Pamir Highway. Ziua 1.
11 IUNIE 2019
Am plecat din Dușanbe destul de târziu, căci Laura a vrut să facem câte 5 cópii ale vizei (știam că pe drum vom întâlni mai multe puncte de control), plus să cumpere niște paste, căci a citit undeva că astea fac bine la aclimatizare.
Lacul Meke și celebritatea
Meke Gölü – crater și lac vulcanic, așa suna indicatorul care ne-a făcut să ne abatem din drum. Aș fi zis că am făcut stânga-mprejur, dar de fapt am dat cu spatele, altfel am fi ocolit prea mult, iar în Turcia nu e nicio problemă să mergi pe contrasens, din ce am observat. 🙂
Continue reading “Lacul Meke și celebritatea”Skopje în goana după istorie
După un drum de opt ore şi jumătate, după ce am străbătut toată Bulgaria, am ajuns, frânţi, la Skopje. Ne-am cazat la un mic hotel dintr-o zonă care, la prima vedere, părea cam ciudată, dar ne-am liniştit repede când am văzut vecinii – ambasadele mai multor ţări! 🙂
