Pentru ziua de azi, primul lucru pe care trebuie să îl știi este că în limba greacă combinația de litere ”mp” se citește ”mb”, dacă este în interiorul cuvântului. Ce voiam să știi de fapt este că localitatea în care am ajuns astăzi se scrie Olimpia, dar se citește Olimbia. Iar eu nu puteam să fac altceva decât să vin la… olimbiadă. 😉
Nu știu la ce te-ai gândit tu, dar, atunci când am făcut planul de călătorie, Olimpia fusese aleasă pentru că aici au avut loc în anul 776 î. Hr. primele jocuri olimpice, iar stadionul pe care s-au desfășurat încă mai există. Din păcate, însă, la modul cel mai serios, astăzi am văzut cu ochii noștri cum o epidemie poate afecta turismul. Ajunși în fața casei de bilete, am găsit un afiș pe care scria clar și fără echivoc că, din cauza epidemiei de coronavirus, situl arheologic rămâne închis până pe data de 18 martie. Pam-pam!
Deci, accesul la situl arheologic era restricționat, iar aici este templul Herei, locul unde se aprinde încă de atunci flacăra olimpică. Pardon, olimbică. 🙂 Accesul pe alei, însă, era permis, astfel că am reușit să ajungem să vedem, de la distanță, peste gard, stadionul.
Un grup de turiști veniți cu autocarul (dintre care unii purtau măști la gură) tocmai plecau de acolo și, văzându-ne venind spre ei, au trecut pe partea cealaltă a aleii. La rândul nostru, am făcut același lucru când am ajuns în dreptul stadionului și am văzut un grup de turiști asiatici care, de asemenea, purtau măști.
În fine, am furat peste gard câteva poze…
…și am plecat, cu coada între picioare, să ne plimbăm prin centrul urbei. Strada principală, un fel de Lipscani din București, este înțesată cu magazine de suveniruri branduite ”Olimpia”. Tricouri, căni, magneți etc. Numai că ”Lipscani”-ul era pustiu și trist. Un măturător de stradă, un angajat al poștei și un bărbat care se certa cu cineva la telefon, sunt singurele persoane pe care le-am văzut pe stradă. Vânzătorii, cei de la puținele magazine deschise, stăteau plictisiți și așteptau niște turiști ce nu prea aveau să vină. Am adus câțiva cenți la bugetul local, cumpărându-ne câte o bugatsa (o delicioasă plăcintă cu cremă de vanilie) și timbre pentru vederi (mamă, să verifici cutia poștală!), apoi am plecat spre următoarea destinație.
La sud de Olimpia, pe drumuri șerpuite, de țară, se află situl vechiului oraș Messini. Am ajuns aici cu o oră înainte de închiderea sitului, așa că l-am vizitat pe repede. Și am regretat ulterior, fiindcă situl este foarte interesant, fiind extrem de bine conservat. Preferatul meu, stadionul, arată de parcă tocmai s-a terminat o întrecere sportivă și spectatorii au plecat spre case. Mai mult decât să îl recomand spre vizitare, nu am de spus. Las și eu câteva poze aici.
