Gori este un mic oraş legat de un mare dictator! Celebrul Stalin, un nume care dă fiori şi la peste 60 de ani de la moarte!, s-a născut aici, în familia unui cizmar – o meserie propice funcţiei de preşedinte, dacă ne gândim şi la Ceauşescu, nu? 😉
Am ajuns la Gori pe o ploaie torențială, din cauza căreia multe mașini trăgeau pe dreapta. Dar, cum am intrat în oraș, ploaia s-a oprit, deci, pornim să vizităm în pas alergător Gori, oraşul natal al lui Vissarion (Beso) Ivanovici Djugaşvili, adică Iosif Visarionovici Stalin. Avem ca obiective parcul central unde se află casa memorială a lui Stalin şi cetatea.
Gori e un oraş mic şi prăfuit, dar la fel ca în celelalte oraşe prin care am trecut, şi aici există un centru vechi, cu străduţe în pantă, pavate cu piatră cubică şi flancate de case în stil gruzin, dar şi o zonă cu blocuri comuniste şi o alta în care se întrezăreşte modernitatea.
Am parcat la poalele cetății și, ca tot turistul, am pornit spre centru, spre Muzeul Stalin, o construcţie masivă, în stil sovietic. Clădirea, care trebuia să adăpostească Muzeul de Istorie al Socialismului, a început să fie ridicată în 1951, în timpul vieţii dictatorului, aşa că nu s-au zgârcit la marmură! După moartea lui Stalin, toată lumea a uitat de planul iniţial şi, cu mândrie naţională, s-a deschis Muzeul Stalin. Care a funcţionat neîntrerupt, chiar şi după ce crimele sale au fost dezvăluite de însuşi organul de partid şi de stat, ba chiar şi după independenţa Georgiei, când relaţiile cu Rusia au degenerat până-ntr-acolo încât au ajuns la război – în 2008, războiul ruso-georgian pentru regiunea separatistă Oseţia de Sud, sprijinită şi recunoscută apoi ca stat de Rusia! Singurul care a avut o tentativă de a închide Muzeul Stalin şi a-l transforma în Muzeu al Agresiunii Ruseşti (după 2008) a fost preşedintele Mihail Saakaşvili, cel care a declanşat Revoluţia Trandafirilor şi apoi a reformat Georgia, relansându-i economia şi reducând corupţia. Însă, localnicii, mândri în continuare că aici s-a născut Tătucu’ Stalin s-au opus iniţiativei, aşa că muzeul a rămas pe mai departe să-l preamărească pe fostul dictator.
În cadrul muzeului e şi casa în care s-a născut Stalin – o căsuţă din chirpici, cu două cămăruţe. Salvată de tăvălugul transformării oraşului într-o urbe socialistă, casa ţărănească a fost adusă aici pentru a rămâne veşnică memorie a primilor paşi în viață ai celui mai crud dictator al URSS. N-am intrat să vizităm muzeul, am refuzat să dăm bani pentru o odă închinată lui Stalin – am citit în review-uri că atrocitățile comise sunt doar vag amintite, trecute la ”şi altele”, accentul fiind pus pe marile realizări.
Am dat câteva ture în jurul bojdeucii – care, apropo, nu a aparținut de fapt familiei Djugaşvili, ci era închiriată, o cameră reprezentând locuinţa şi una atelierul de cizmărie -, apoi am asistat la o cursă nebună de maşini în care s-au lansat nişte nuntaşi cheflii pe bulevardul Iosif Visarionovici Stalin. Georgienii sunt maaari petrecăreți şi nu e bine să stai în calea lor în asemenea momente. 🙂
Fortăreaţa Gori (secolul al XIII-lea) domină oraşul, dar este doar un loc bun de panoramă, căci în afară de ziduri, nu s-a mai păstrat nimic. De altfel, eram singurii vizitatori. Noi, un câine şi un paznic! Am coborât şi noi repede, sub ameninţarea norilor care se năpusteau asupra oraşului.
Abia am apucat să ajungem la maşină, că a început să toarne de nu se vedea la un metru în faţă. Nu-i nimic, ştim sigur că atunci când ajungem la Uplisţihe, ploaia se va opri pentru a ne lăsa să vizităm. Doar am zis: avem o convenție cu natura. Dar, dacă vreţi, ne puteţi spune şi paparudele! 🙂
