De la Budva la Cetinje, de la mare la munte, de la leandri, palmieri, smochini şi măslini, la brazi şi stânci sau de la cel mai vechi oraş la Adriatica, la vechea capitală a Muntenegrului. Cam aşa aş rezuma cele două oraşe. Ambele încărcate de parfumul istoriei, dar foarte diferite.
Când am ajuns la Budva şi am văzut ambarcaţiunile din micul golf am crezut că suntem pe Coasta de Azur, nu în Muntenegru. Melanjul de opulenţă şi vintage dă oraşului un aer de staţiune de fiţe, în timp ce vechea cetate de pe malul mării ne-a proiectat în epoca medievală.
Cu o istorie de 3.000 de ani – legenda spune că Budva a fost întemeiată de fenicieni -, frumoasa Budva a fost râvnită de toți: greci, romani, veneţieni, turci, dar şi francezi sau austrieci, iar acum și de hoardele de turiști! 🙂 Dar, din fericire, în ciuda sutelor de ani care au trecut, a numeroaselor lupte şi a cutremurelor devastatoare care au zguduit zona, oraşul vechi a fost refăcut şi păstrat impecabil până astăzi.
Arhitectura medievală bine conservată, zecile de plaje cu nisip fin, peisajele marine și muntoase, iahturile și vasele de croazieră ancorate la umbra zidurilor cetății, dau Budvei statutul de regină a Adriaticii, mai râvnită chiar ca staţiunile din Croaţia – bine, asta oarecum și pentru că preţurile sunt mai mici ca în ţara vecină, Muntenegru nefiind în Uniunea Europeană (deşi moneda naţională e euro).
Am străbătut labirintul de străduţe înguste ca sfoara, ne-am prelins pe lângă clădirile medievale de piatră, am admirat vechile biserici, am urcat pe zidurile cetăţii, ne-am ales iahtul preferat şi apoi… ne-am suit în maşină și am pornit spre Cetinje. 🙂 Budva este un oraş special și ne-a plăcut foarte tare, însă pentru noapte am zis să căutăm un loc mai puțin popular și ceva mai răcoros, că aici era o căldură sufocantă.
Am calculat că pâna la Cetinje facem juma’ de oră, mâncăm ceva, ne plimbăm puţin, apoi coborâm spre Kotor să vedem minunea-minunilor, adică Golful Kotor. Doar că drumul a durat de două ori mai mult şi am ajuns la Cetinje când totul era închis. De ce a durat drumul atât de mult? Pentru că, imediat ce am început să urcăm spre munte, Budva și marea ni s-au deschis într-un magnific view ce ne-a făcut să oprim la fiecare curbă. Ce vreau să spun e că în Muntenegru oraşele sunt interesante la pas, dar văzute de sus sunt absolut fabuloase!
Deci, la Cetinje am ajuns târziu şi, în ciuda insistenţelor noastre, n-am putut vizita sau mânca nimic. Doar ne-am plimbat, am admirat vechile clădiri, multe dintre ele foste ambasade, biserici sau fostul palat regal. Cetinje a fost capitala Muntenegrului până în 1946, când, din ordinul lui Tito, capitala a fost mutată la Podgorica (Titograd până în 1992), însă chiar şi acum reşedinţa oficială a președintelui republicii este tot la Cetinje. Oraşul are un aer şic, dar noi l-am parcurs repejor, că e greu cu burţile goale şi picioarele obosite după o zi de umblat.
