Tigrul va înghiţi aproape 200 de aşezări! Nu e o fabulă, e ceea ce urmează să se întâmple în Turcia, odată cu finalizarea barajului Ilisu, când râul Tigru va acoperi oraşul antic Hasankeyf şi alte 198 de aşezări. Guvernul turc le-a dat deja termen locuitorilor ca până la 8 octombrie 2019 să evacueze zona!
Astfel, după 12.000 de ani de existenţă neîntreruptă, Hasankeyf va fi înghiţit de Tigru! Hasankeyf cu ale sale case-peșteră, peste 300 de situri medievale și ecosistemul unic din canion vor deveni comori pe fundul apei.
În ciuda numeroaselor proteste – atât din partea locuitorilor, cât şi a organizaţiilor de mediu, ba chiar şi a ţărilor vecine -, autoritățile turce au continuat proiectul hidrologic început în 2006, care urmează să genereze 4200 GW de energie electrică. Contează cu ce preț? Că va acoperi sute de situri istorice neexplorate, va afecta fluxul de apă al Irakului şi, deloc de neglijat, că zeci de mii de persoane sunt obligate să-și abandoneze casele? Nu, nimic nu va împiedica progresul impus de autorități!
Am ajuns la Hasankeyf, în luna mai (2019) și primul lucru pe care l-am remarcat a fost betonul! Mult beton pe o pantă. Adică orașul nou, care se construia pentru a muta populația din vechea așezare.
Hasankeyf are (avea) încă farmec, deși extrem de puține peșteri mai sunt locuite, acestea fiind părăsite în anii ’70, multe fiind folosite apoi ca adăpost pentru animale. Părăsite sau nu, submersia va îneca o așezare veche de 12.000 de ani, care a făcut parte din diferite culturi, de la cea mesopotamiană la cea bizantină, arabă şi otomană, locuită acum de 2.500 de familii.
Am bâjbâit puțin până ne-am dumirit cum să facem pentru a ajunge la casele-peșteri. Nu există indicii către vreun obiectiv istoric, pare un oraş oarecare, pe care autoritățile se străduiesc să-l ascundă de turiști.
Am urcat pe o potecă abruptă până am ajuns faţă în faţă cu un şir de locuinţe săpate în stâncă. Într-una dintre ele, un mic întreprinzător a amenajat o cafenea, alta este încă locuită de un bătrân care tot intră şi iese din casă privind cu tristețe la valea care urmează să dispară. Ne-am afundat prin galerii, în încercarea de a intra în casele părăsite, discreţia fiind învinsă de curiozitate: cum era să trăieşti într-o asemenea casă?
Atracția principală rămâne podul medieval – ce a mai rămas din el. Evident, nu ştiam în ce parte este şi, aţi ghicit, nici indicatoare nu sunt. Totuși a fost simplu să-l localizăm, luându-ne exact după cel mai detestat indiciu din punctul de vedere al autorităţilor: numărul mare de mașini oprite! Podul, construit la mijlocul secolului al XII-lea cu un arc central ce era considerat ca fiind unul dintre cele mai mari din lume, va fi scufundat alături de Hasankeyf.
Doar opt monumente istorice – printre care o parte dintr-o poartă romană a oraşului sau hamamul pentru femei care datează de pe la 1400 – au fost salvate de la Hasankeyf şi mutate la 3 km depărtare. Alte sute vor rămâne un mister pe fundul apei.
Am oprit alături de celelalte maşini şi am rămas pe pod uitându-ne la pod. 🙂 Pe actualul pod, care va fi şi el vechiul pod la fel ca cel medieval, după ce Tigrul va inunda valea.
Și… așa trecurăm Tigrul, după Eufrat! Eufrat și Tigru – cele două râuri care marchează Mesopotamia cum au numit vechii greci ţara dintre râuri (mesos – mijloc, potamos – fluviu). Ce simple sunt geografia și istoria pe teren! 🙂
Următoarea vizită la Hasankeyf va fi cu barca sau cu tubul de oxigen pe fundul apei. 🙂
