Categories
Iran

Kharanaq: satul antic din inima deșertului

„Locul de naștere al soarelui”, aşa s-ar traduce „Khoornaq” – numele vechi pentru Kharanaq, satul din chirpici din inima deşertului, aflat la 70 de kilometri de Yazd. Un labirint de străzi, tuneluri și pasaje gata să se prăbuşească, Kharanaq este un must pentru pasionaţii de fotografie şi, cu certitudine, o atracţie pentru turişti, dacă ar fi introdus în circuitul agenţiilor. Am aflat despre el de la un tânăr din Yazd, care ne-a spus că e un loc unde ar trebui să mergem. Şi ne bucurăm că l-am ascultat.

Întrucât în Yazd era foarte cald, iar în maşină, sufocant!, după ce am vizitat oraşul, am plecat şi am petrecut noaptea în parcarea unui restaurant aflat pe drumul spre Kharanaq. În asemenea locuri deşertice, cum ieşi din oraş, aerul devine respirabil, am experimentat de mai multe ori această situaţie şi ne-am convins de asta!

Drumul spre Kharanaq

Am ajuns foarte devreme la Kharanaq, de teama căldurii şi a soarelui nemilos. Nu am întâlnit indicatoare care să ne orienteze spre satul vechi, pentru că, de fapt nu e un loc turistic. Mă rog, nu încă! Totuşi, am găsit repede Kharanaqul vechi, pentru că şoseaua proaspăt asfaltată ne-a ghidat fix către sit – probabil se pregătesc să-l introducă în circuitul turistic!

Am decis să nu vizităm caravanseraiul deoarece nu se vedea mare lucru, fiind în reabilitare, şi ne-am îndreptat către sat. Doar că nu prea ştiam cum să-l abordăm, pe unde să intrăm! Am luat-o prin învăluire, am coborât spre albia râului, complet secat acum, şi am intrat în sat printre bălării. Clar, nu pe aici era intrarea, dar oricum nu conta prea mult, că nu există un traseu.

Intrarea din dos

Am bântuit de capul nostru prin labirintul de străzi, tuneluri, treceri și camere, dar și printre clădirile ceva mai impresionante, cum ar fi hamamul sau micuţa moschee cu un minaret de 15 metri înălțime, cunoscut sub numele de Minaretul tremurător din Kharanaq. Minaretul din secolul al 17-lea are trei etaje și este frecvent văzut vibrând. Cauza acestui fenomen rămâne necunoscută, nici noi nu am descoperit-o, mai ales că nu am asistat la un astfel de moment, doar am citit despre el!

Aşezarea datează de acum 4000 de ani, dar construcţiile din cărămizi de noroi coapte la soare care se mai văd sunt de acum 1000 de ani. Satul vechi a început să fie părăsit prin 1940, iar din 1970 este complet abandonat şi în ruină, aproximativ 130 de familii locuind acum în satul nou. Multe dintre acoperişurile caselor şi ale galeriilor s-au prăbuşit, ceea ce face plimbarea o adevărată aventură. Ce să zic, mi-au tremurat picioarele primele minute, dar curiozitatea a învins! În Europa cea atât de atentă la securitatea turiştilor un astfel de loc ar fi închis publicului, mai ales că s-au înregistrat mai multe cazuri în care oamenii au căzut prin acoperişuri.

După un timp, a venit un mic grup de francezi cu un ghid local din Yazd, dar n-a zăbovit mult. Oricum, datorită lor, am realizat pe unde era intrarea principală, ba cred că se plătea şi taxă de acces!?

Într-o frumoasă stare de degradare, Kharanaq este virgin, necucerit de spiritul turismului, un loc autentic unde poţi înţelege cum trăiau localnicii cu sute ani de ani în urmă.

Am terminat plimbarea în jurul prânzului, când soarele a devenit necruţător. În asemenea clipe realizezi pe pielea ta cum e să trăieşti în deşert, cât de necesare sunt străzile acoperite, adică galeriile care străbat satul şi te apără de soarele şi căldura de afară!

Smără, la 40 de grade

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *