fbpx

Vila Florica, leagănul Brătienilor

Conacul Brătienilor din Ştefăneştii Noi, jud. Argeş, este locul unde, în doar o oră, poţi afla istoria familiei care a dat României patru prim-miniştri şi numeroşi politicieni ce au contribuit decisiv la dezvoltarea României. Frumosul conac se află într-un minunat parc dendrologic.

Vecini cu Goleştii, care îşi aveau reşedinţa la 5 kilometri, Brătienii au făcut din Vila Florica locul de baştină, deşi istoria sa începe abia de la Ion C. Brătianu (1821 – 1891) care a ridicat-o, începând din 1856, în partea de moşie ce i-a revenit după succesiunea tatălui său, Constantin „Dincă” Brătianu. Dintr-o casă cu patru camere şi o pivniţă pentru vin, „Vizirul”, aşa cum i se spunea lui Ion C. Brătianu, a construit un conac cu o frumoasă terasă deschisă la nivelul parterului. Peste demisol şi vechiul parter a adăugat un etaj. Apoi, dacă bătrânul Brătianu a adăugat opt camere, fiul, Ion I. C. Brătianu (1864 – 1927) – adică, Ionel Brătianu ca să nu ne încurcăm rău în atâţia Ioni! – a plusat cu câteva, conacul ajungând uşor-uşor la aproape 40 de camere şi 14 băi, demisol, parter, două etaje și mansardă.

Conacul a fost denumit în amintirea primului născut al cuplului Ion C. Brătianu – Pia Pleşoianu, Florica, o fetiţă care a murit la 3 ani, însă şi satul unde se afla se numea tot Florica.

Vila este magnifică, deh, Ionel Brătianu a fost nu doar prim-ministrul României de cinci ori, ci şi un împătimit inginer constructor. Şi, din fericire, clădirea s-a păstrat aproape impecabil, deşi după naţionalizarea din 1948 a intrat în degradare până în anii ’70, când a fost restaurată și a devenit „casă de oaspeți”.

Oricum, măcar conacul a supravieţuit, spre deosebire de majoritatea obiectelor, mobilierului sau cărţilor familiei, mare parte arse sau risipite în anii regimului comunist.

Printre obiectele originale păstrate este o masă persană, din secolul 16, din lemn de cireş pietrificat. De o frumuseţe aparte, masa a fost cumpărată de Ion C. Brătianu de la Paris şi se află în biblioteca de la parter.

Sobele din plăci de teracotă şi şemineele dau locului căldura vremii – la figurat, căci ele nu mai sunt utilizate ca mijloc de încălzire. Dar bibliotecile…, bibliotecile sunt piesa de rezistenţă, din punctul meu de vedere. Chiar şi fără cărţile ce alcătuiau o colecţie mai ceva ca cea a Academiei Române, mii de volume fiind arse de comunişti, în faţa casei, bibliotecile de la Florica sunt adevărate opere de artă. Iar Biblioteca suspendată de la etaj e ca-n filme! și cu siguranță te face să te crezi în „Codul lui Da Vinci” sau în „Harry Potter”, depinde de generație! 🙂

Sobă și bibliotecă
Sobă și Brătianu
Sobă și cufăr

În Salonul de primire, cea mai mare cameră din casă, s-au păstrat scara de acces, plafoanele sculptate şi încastrate cu plăci de ceramică, corpuri de bibliotecă cu geamuri de cristal și mai ales banca din lemn de cireş, lungă de mai bine de zece metri și realizată dintr-o singură bucată!

Salonul de primire

Sunt mult mai multe zis despre salonul de ceai, despre dormitoare, birou etc, dar sar direct pe terasă, unde mai există și astăzi cuptorul ţărănesc cu vatră și uşa de acces cu încuietoarea originală. Terasa a fost acoperită în 1925, dar nu în întregime, pentru că, ei bine, pe timpul verii, aici se făcea plajă! Ba aveau și un duș, ca să se răcorească, însă ăsta nu s-a păstrat.

Salonul de ceai
Salonaș turcesc
Terasa
Cuptorul
Ușa care dă spre terasă

Nu insist mai mult asupra istoriei familiei sau a conacului, pentru că cel mai bine ar fi să auziţi poveştile, unele cu iz de budoar!, la fața locului, de la ghidul muzeului! Doamne, câte poveşti şi informaţii poate spune pe minut doamna ghid. Are toate aplauzele şi recomandarea noastră! 🙂

A, dar înainte de final trebuie să punctez și că parcul conacului este un obiectiv în sine, fiind amenajat cu alei și diferiți arbori în timpul lui Ionel Brătianu, o implicare deosebită având, se pare, Eliza Brătianu, cea de-a doua sa soție. Am urcat pe una dintre alei până la grupul statuar „La vulturi”, operă a artistului croat Ivan Městrovič. De urcat e simplu, de făcut însă o fotografie lucrării e o provocare, așa că pantofiorii cu toc nu sunt recomandați. 🙂 Sculptura ar data din anii 1920 și cei trei vulturi i-ar reprezenta pe cei trei frați Brătianu: Ionel, Dinu și Vintilă sau, după altă teorie, ar fi o reprezentare simbolică a Micii Înţelegeri (România, Iugoslavia şi Cehoslovacia).

Verso…
…față
Conacul, dinspre grupul statuar

La plecare, am aruncat o scurtă privire și în Ferma Brătienilor, dar din păcate locul e lăsat în paragină și n-am zăbovit căci se însera și nici n-am vrut să ne stricăm good moodul! Iar la Capela Brătienilor, unde au fost depuşi numeroşi membri ai familiei, nu am ajuns deloc, trebuia să rămână ceva și pentru următoarea vizită, nu?

Informații utile:

Adresă: Aleea Stațiunii 37, Ștefăneștii Noi, jud. Argeș

Taxă de vizitare a conacului: 20 de lei de persoană, 10 lei pentru pensionari, 5 lei pentru elevi, studenți

Program de vizitare: de marți până duminică, între orele 10.00 – 16.00

Pentru informații actualizate privind orarul și tarifele, puteți accesa site-ul Muzeului.

Leave a Comment

Translate »
Facebook
YouTube
Instagram