Noravank, mănăstirea din defileul de foc

Mănăstirea Noravank (secolul XIII – XIV), situată la 122 km de Yerevan şi la vreo 10 de Areni – vestit pentru vin 🙂 – este una dintre cele mai frumoase imagini văzute vreodată. Mai ales la asfinţit. Lumina dată de stâncile canionului cu pereţi roşiatici şi arhitectura deosebită a bisericii Surb Astvatsatsin fac din Noravank un loc unic şi obligatoriu de vizitat.

Cuibărită în defileul creat de râul Amaghu, Noravank ne-a cucerit definitiv! Am avut norocul să ajungem la apus, iar lumina soarelui reflectată pe stâncile arămii făcea ca micul defileu să arate de parcă ar fi fost în flăcări. Este o imagine uluitor de spectaculoasă pe care pur şi simplu nu o voi uita ever.  

După ce am reuşit să mă desprind din această vrajă, să îmi iau ochii de pe stânci, mi-am îndreptat privirea spre biserică. Am descoperit o bijuterie din tuf care se încadrează perfect în peisaj. M-aș întoarce în Armenia pentru a vedea şi revedea şi re-re-revedea această mănăstire.

La Noravank am descins alături de un cuplu de polonezi, Gosha şi Greg, care vizitează Georgia şi Armenia cu rucsacul în spate. Sunt autostopişti de profesie. :)) Au călătorit mult, aşa că au poveşti interesante şi sunt pregătiţi cu bomboane poloneze. Şi, deloc de neglijat, Greg a făcut un curs în România, în urma căruia nu a obţinut doar o diplomă, ci şi cunoştinţe de limba română. Când am oprit maşina să-i luăm, ne-a salutat: Bună ziua! :-), de am crezut că am dat peste doi români. Bun, deci, alături de Gosha şi Greg am pornit să vizităm fiecare colţ al complexului.

„Vank” înseamnă mănăstire, iar „Noravank” înseamnă „mănăstirea nouă”. Complexul a fost ridicat în timpul  dinastiei Orbelian, în secolele XIII-XIV şi este format din mai multe biserici: Surb Karapet, Surb Astvatsatsin, Surb Grigor.

Surb Astvatsatsin – Biserica Maica Domnului – este cea care ne-a surprins prin arhitectura atipică pentru o biserică – are două etaje, iar accesul la cel de-al doilea se face pe o scară exterioară, extrem de îngustă, din piatră, care urcă şi coboară, în formă de coif. Numită uneori şi Burtelashen, după Ducele Burtel Orbelian care a finanţat construcţia, este considerată ultima capodoperă a arhitectului Momik, al cărui mormânt cu o piatră funerară foarte interesantă se află în apropiere.

Deşi pare simplu să urci cele câteva trepte – am numărat eu 13! – până la etajul al doilea, nu e deloc aşa. Iar coborârea se poate transforma într-o aventură, scările fiind extrem de înguste şi unghiul abrupt. Totuşi, dacă ai curajul să urci şi să mai ridici şi privirea din vârful pantofului, poţi vedea, chiar deasupra intrării, basorelieful cu Iisus flancat de Petru şi Pavel. De neratat! Evident, se vede şi de jos, dar e mai palpitant să-l priveşti de pe scări 🙂

Am intrat apoi şi în Surb Karapet, construită prin secolul al XIII-lea şi care găzduieşte mausoleul prințului Smbat Orbelian, dar tot Surb Astvatsatsin ne atrăgea ca un magnet.

Atât în biserici, cât şi în jur se găsesc numeroase khachkars (cruci de piatră) foarte vechi, iar în Surb Grigor sunt mormintele familiei Orbelian.

Nu eram singurii vizitatori, dar eram singurii intersaţi de complex. Restul, o adevărată armată de fotografi profesionişti avea “tunurile” îndreptate către stânci. Am intrat în vorbă cu ei şi aşa am aflat că făceau parte dintr-o asociaţie de protejare a animalelor şi veniseră pentru a urmări caprele de pe stânci. Dacă nu ni le arătau ei, nu le-am fi observat, era aproape imposibil să distingi cu ochiul liber nişte capre în acele puncte roşiatice care se confundau cu stâncile.

Când lumina a căzut şi mai mult, ONG-iştii şi-au strâns echipamentele şi au plecat. Aşa, am rămas singuri. Noi, caprele, natura şi Noravank! Un moment unic.

Cu decoraţiuni şi basoreliefuri religioase complicate, pietre funerare unice, roşul aprins al apusului de soare reflectat pe stânci, caprele cocoţate pe stânci, Noravank este locul nostru favorit din Armenia. Cel puţin până acum.

Dacă ajungeţi în Armenia, lista de to-do trebuie să aibă în frunte Noravank la asfinţit!