A fost episcopie bulgară, dar şi curte imperială şi centru politic al Regatului Sârbilor, asta cu mai bine de jumătate de veac în urmă! Acum, Prizren este cel mai frumos oraş din Kosovo!
Cu un aer mai vesel şi mult mai bine conservat faţă de Priştina sau alte oraşe, Prizren ne-a cucerit de cum am coborât din maşină. Centrul vechi e dominat de case otomane, frumos zugrăvite în alb, de poduri şi pavaje de piatră, o atmosferă orientală, dar într-un ritm occidental. Aşa l-am perceput noi!
Prizren nu a fost prea afectat de războiul din Kosovo (1996-1999), de aceea clădirile sunt în picioare, în schimb Revoltele din 2004 – cunoscute în presa sârbă ca Pogromul din martie – şi-au lăsat adânc amprenta, iar asta se vede la bisericile sârbeşti distruse atunci. În martie 2004 au avut loc cele mai violente incidente de după terminarea războiul, scânteia fiind aprinsă de zvonul că trei copii albanezi s-au înecat din cauza sârbilor. Atunci, în Prizren, 56 de case sârbești și șapte biserici au fost incendiate! Una dintre acestea este Biserica Sfântului Mântuitor, o biserică datând de la începutul secolului 14, incendiată în martie 2004, de când a rămasă închisă și nerefăcută. Biserica e chiar pe drumul spre vechea fortăreaţă din vârful dealului, dar din păcate poarta era bine ferecată şi n-am avut norocul să apară paznicul, care permite uneori accesul turiştilor.
După urcuşul abrupt, am ajuns la fortăreaţă sleită şi gata să admir peisajul de pe prima piatră! Bine că nu trebuia să o iau cu asalt, ca oştenii de pe vremuri – care trebuie că aveau o mega condiţie fizică! Locuită încă din Antichitate, cetatea a aparţinut ba romanilor, ba bizantinilor, bulgarilor, sârbilor, turcilor şi iar sârbilor, iar astăzi, turiştilor. 🙂 De aici, oraşul este un imens acoperiş cărămiziu despărţit de râul Bistrița de Prizren (ca să-l deosebească de Bistrița de Decani, Bistrița de Peja etc). Este un view memorabil, unul dintre acelea de imprimat pe o carte poștală!
Și, dacă ar mai fi vreo îndoială vizavi de dominația musulmană asupra orașului, de aici, de sus, se vede clar cum numărul minaretelor este copleşitor în raport cu turlele bisericilor. Ca în toată țara, albanezii sunt dominanți, alături de bosniaci, turci și romi, în vreme ce numărul sârbilor e din ce în ce mai mic – în Prizren a ajuns la 0.13% din populația orașului. Dar, chiar și așa, dacă trupele de menținere a păcii – KFOR – ar fi retrase, conflictul sârbo-albanez ar reizbucni în aceeași zi! Acum situația e calmă, iar pentru noi Prizren rămâne un loc unde am vrea să revenim și pe care îl recomandăm oricui vizitează Kosovo!
