Şosele turceşti la 2.000 metri. Sumela, un drum degeaba

Drumul de la Amasya la Trabzon a fost lung, dar foarte frumos. Am ales să nu mergem pe malul Mării Negre, ci prin munţi. Şi ne-am bucurat de un peisaj memorabil, magnific, de un drum impecabil, asfalt ca-n palmă la peste 2.000 de metri. Turcii au cele mai bune şosele pe care am mers, chiar şi la asemenea altitudini, şosele după care aveam să plângem în Georgia şi, mai ales, în Armenia.


Șoseaua urcă și coboară prin munții când stâncoși, când verzi, cu piscuri înalte și pante abrupte, iar spectacolul vizual fantastic a făcut ca drumul de câteva ore să pară prea scurt. Este un drum pe care l-am repeta și l-am tot repeta, dacă am mai ajunge prin aceste locuri.

Despre Trabzon nu putem spune mai nimic, am ajuns târziu în noapte şi ne-am cazat, nu în Trabzon, ci în Yomra, într-un hotel pe care, din fericire, l-am văzut a doua zi cum arăta, altfel probabil dormeam în maşină. Un hotel ieftin, pentru fix 8 ore de somn și atât, totuși, pe lumină, părea că poate să cadă în orice moment. Am luat micul dejun în compania multor iranieni (de fapt, în afară de noi, restul turiștilor erau iranieni), apoi ne-am pregătit să plecăm spre Sumela – una dintre destinațiile puse la loc de cinste în vacanța asta.

Ultima etapă înainte de Georgia, Mănăstirea Sumela. E închisă, ne-a spus recepţionerul de la hotel. Aşa şi!?, de când ne opreşte asta pe noi? Mergem să o vedem cu ochii noştri, că suntem aproape! Ei, bine, mai bine îl ascultam pe tipul de la recepție, pentru că nu am avut ce să vedem.

Exteriorul se vede cel mai bine de jos, fiindcă după ce am urcat până aproape de mănăstire nu am mai avut nicio perspectivă asupra ei. Şi nici foarte-foarte aproape nu am avut cum să ajungem, să putem arunca un ochi înăuntru. Aşa că zic: sunt multe poze bune pe net, nu merită efortul de a merge cât timp mănăstirea este închisă. Intrarea în parc: 9 lire.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *