fbpx

Canionul Șarân sau Grand Canyon by Kazahstan

Cu vreo 50 de kilometri lungime și pereți ce ating 300 de metri înălțime, Canionul Șarân (sau Charyn în transcriere englezească) este un fel de Grand Canyon al Asiei Centrale. Mai puțin celebru ca cel american, canionul din Kazahstan este o beție de culori și forme.

Drumul de la vama kârgâză până în canion e cam de o oră și un pic, dar noi l-am parcurs în vreo trei, că ne-am lăsat furați de peisaj și am tot oprit să căscăm ochii la stânci. De fiecare dată întrebam: “Am ajuns, am ajuns?” Mi se părea că mai frumos de atât nu se poate. Eram, e drept, pe traseul canionului, dar nu în partea lui aia cea mai cea, care l-a făcut să fie comparat cu Grand Canyon. Deci, ne-am aruncat ochii în zonele canionului denumite Temirlik și Bestamak, dar doar de pe marginea șoselei, că se întuneca tot mai mult și trebuia să găsim “cazare” (a se citi un loc safe de parcare)!

Cum trecusem granița în jurul orei 18.00 – apropo, vămile în Asia Centrală nu sunt deschise non-stop, iar asta se închidea la ora 18.00! – am ajuns în Parcul Național Șarân pe la ora 21.00, când se întunecase. În fața noastră o barieră, a treia în ultimele patru ore! 🙁

Din clădirea rezervației iese un domn și ne cere 3000 de tenge (cam 7-8 dolari). Evindent, n-avem nici măcar unul! Îi arătăm cardul, el ne arată bariera! Un dialog foarte concludent. I-am fi plătit în valută forte, dar nu aveam mărunt, iar 20 de dolari era prea mult. Am întrebat dacă putem sta lângă clădirea lui până a doua zi când o să mergem să căutăm o casă de schimb valutar. A dat din cap că e ok, deși ușor sceptic – nu de alta, dar eram înconjurați de sate și orășele, primul oraș în care am fi putut schimba dolari fiind Almatî, la mai bine de trei ore de mers.

Ne-am “cazat” în spatele clădirii Parcului Național, cu gândul că dimineață găsim o soluție să ajungem gratis în canion. Văzusem deja pe drum niște poteci taman bune pentru asta.

Da’ în timp ce ne pregăteam de culcare, paznicul vine și ne zice să mergem în parcarea de jos, că e un view pe care nu se face să-l ratăm dimineață. Ne ridică bariera și așa ajungem în parcare, alături de două autocare și o mare de adolescenți! Comuniunea noastră cu natura s-a topit rapid, ne așteaptă o noapte de distracție. Pe ei, că noi nu am fost invitați la party. 🙂

Dimineață… deschidem ochii, deschidem ușa și wow! Ne trezim într-un magnific view! Pe măsură ce soarele se ridică, culorile se schimbă, iar canionul pare că se se transformă. Este visul oricărui fotograf!

Mă simt ca într-un film. Suntem deasupra canionului, iar jos se vede un drum pe care mă tot aștept să apară o căruță și niște cowboy dintr-un western american. Cam asta-i atmosfera în care plutim…

Istoria canionului Șarân începe în urmă cu 12 milioane de ani, când râul a început să erodeze încet piatra din jurul său și să formeze sculpturi naturale din cele mai diverse. Cele de aici sunt ca niște turnuri, așa că zona se numește Valea Castelelor. Este cea mai frumoasă parte a canionului, iar eu m-am simțit nu ca o prințesă într-un castel fermecat, ci ca Alice în Țara Uriașilor.

Apoi, după prânz, când am început să fim ca Alice în Țara de Foc, am decis că am văzut destul și am pornit spre Almatî. Trebuie să facem rost de bani, mâncare și internet – trei lucruri de bază în orice călătorie. 🙂

Canionul Șarân este splendid, dar cuvintele sunt prea puține pentru a-l descrie. Așa că las pozele să vorbească.

Leave a Comment

Translate »
Facebook
YouTube
Instagram