Noi am ales a doua variantă, că SF-ul cere prea mult timp. 🙂
Între Eskisehir și Afyon, de o parte și de alta a drumului sunt diferite monumente atribuite frigienilor.
Cine au fost frigienii? Cel mai simplu pentru a-i repera e războiul troian din “Iliada” lui Homer. Mai în detaliu nu intru, că devine un curs de istorie și nu asta e ideea. Mai spun doar că au dominat Anatolia între secolele 12 și 7 î.Hr., iar celebrul Nod Gordian are legătură cu ei. În Gordius, capitala frigienilor, Alexandru Macedon a tăiat Nodul, îndeplinind profeția oracolului: cel care va reuși să desfacă Nodul Gordian va stăpâni Asia.
Relieful în Valea Frigienilor seamănă mult cu cel din Cappadocia, de altfel unii îi mai spun și Mica Cappadocie.
Am urmat indicatoarele și am ajuns la Aslantaș (Lion Stone) și Aslankaya (The Lion’s Rock), două monumente frigiene: un mormânt, respectiv un sanctuar dedicat zeiței Cibela. Am ajuns la ele pentru că le-am căutat, altfel e cam greu, nefiind promovate prea tare sau poate sunt dar doar în turcă. De altfel, singurii turiști pe care i-am întâlnit erau turci.
La precedenta vizită în această zonă, când nu știam exact ce trebuia să căutăm, indicatoarele nu ne-au ajutat, așa că am reușit să ajungem, aproape din întâmplare, doar la Monumentul lui Midas, la Yazılıkaya.
Acum, că am venit cu temele mai bine făcute, am reușit să găsim două din cele patru obiective pe care ni le-am propus! Pe celelalte poate le găsim când vom reveni a treia oară. 🙂
Dar ne-a plăcut mult valea: liniște, departe de hoardele de turiști, natură sauvage, în cea mai mare parte. Din când în când, mai dădeam de câte un sat prin care nicio șansă să trecem neobservați cu ditamai mașina! Sătenii se uitau curioși, dar nu răspundeau la salut! Stăteau la poartă și făceau un grătar-asta-i țara grătarelor! Ridicam mâna, dădeam din cap, dar ei doar făceau vânt la grătar! Eram străini și probabil păream niște ciudați în acele locuri. Și chiar am fost! Am decis să dormim acolo, printre stânci, ca dimineață să ne trezim în acel peisaj de poveste.
Înainte de asta însă am testat cabina de duș! Am ales un loc izolat, printre stânci, am desfăcut cabina, iar Smără s-a bucurat de primul duș după două zile de la plecarea de acasă. Apa cam rece, iar vântul cam iute, dar cabina s-a dovedit foarte bună, a trecut testul! 🙂
Am pornit apoi să găsim locul ideal pentru noapte. Ne-am dus lângă lac, unde văzusem câțiva turiști, doar că restaurantul avea un generator care făcea un zgomot de trezea și frigienii din morminte. Așa că am decis să nu rămânem acolo. La vreo oră după ce am parcat în afara șoselei, ne-am trezit cu Jandarma bătându-ne în mașină! Dialogul a fost savuros, ei în turcă, noi în engleză. Dar sfântul Google Translate ne-a unit. Deci:
– Cine sunteți și ce faceți în pustietate?
Noi: turiști, vrem să dormim. E safe? Aici, Google ne-a încurcat: safe pentru el e casă de bani. 🙂 Deci, Jandarma nu pricepea ce vrem, dar a fost clar că e “no problem”!
Ei: Dar de ce nu dormiți la lac, unde e și un restaurant?
Noi: Am vrut, dar acolo e un generator care face zgomot.
Ei: aaa?
Noi: motor! brrrr! drrrrrm! brrrr! Motor! Aici e safe?
Ei: No problem!
Noapte bună, noapte bună! și aia a fost!
Am avut o noapte liniștită, iar dimineață, un peisaj magnific.
Valea Frigienilor merită o vizită, măcar de o zi. Nu e la fel de spectaculoasă precum Cappadocia, dar are farmecul ei și povești care trebuie descoperite.
