Rize şi cultul pentru Erdogan

Cum mergeam noi pe riviera turcă cu ochii în zare, unde vedeam zăpada de pe Caucaz, când mai aveam puţin şi ziceam Hopa (e numele unei localităţi la 20 de km de graniţa cu Georgia), ochii ne sunt acaparaţi de Erdogan. Era peste tot: pe mash-uri imense de 3 metri, pe mash-uri suspendate deasupra şoselei sau direct pe pereţii unor clădiri. Amintirile cu portretele lui Ceauşescu s-au ițit firesc în mintea noastră.


Continue reading “Rize şi cultul pentru Erdogan”

Noravank, mănăstirea din defileul de foc

Mănăstirea Noravank (secolul XIII – XIV), situată la 122 km de Yerevan şi la vreo 10 de Areni – vestit pentru vin 🙂 – este una dintre cele mai frumoase imagini văzute vreodată. Mai ales la asfinţit. Lumina dată de stâncile canionului cu pereţi roşiatici şi arhitectura deosebită a bisericii Surb Astvatsatsin fac din Noravank un loc unic şi obligatoriu de vizitat.

Noravank
Continue reading “Noravank, mănăstirea din defileul de foc”

Bagrati şi Gelati, două biserici de neratat

Bagrati

Kutaisi este capitala legislativă a Georgiei, poate de aceea multe clădiri au fost restaurate, trecerile de pietoni sunt vopsite haios, cu floricele, de exemplu :-), un melanj plăcut între vechi şi nou. Cele mai interesante două monumente din zona Kutaisi sunt Catedrala Bagrati şi Mănăstirea Gelati, ambele pe lista Patrimoniului UNESCO.

Continue reading “Bagrati şi Gelati, două biserici de neratat”

Canionul Okatse şi ospitalitatea georgiană

În drum spre Kutaisi am făcut un mic ocol, până la  Canionul Okatse (în satul Gordi).

Şi asta într-o zi de 26 mai, Ziua naţională a Georgiei, cu alte cuvinte: o şi mai mare grijă pe şosele. La stilul foarte aparte de condus, pe care l-am numit “stilul georgian” – depăşiri pe linie continuă, în curbă sau când din sens opus vine o maşină -, se adăuga acum şi voia bună dată de aburii… sărbătorii.  🙂


Continue reading “Canionul Okatse şi ospitalitatea georgiană”

Şosele turceşti la 2.000 metri. Sumela, un drum degeaba

Drumul de la Amasya la Trabzon a fost lung, dar foarte frumos. Am ales să nu mergem pe malul Mării Negre, ci prin munţi. Şi ne-am bucurat de un peisaj memorabil, magnific, de un drum impecabil, asfalt ca-n palmă la peste 2.000 de metri. Turcii au cele mai bune şosele pe care am mers, chiar şi la asemenea altitudini, şosele după care aveam să plângem în Georgia şi, mai ales, în Armenia.


Continue reading “Şosele turceşti la 2.000 metri. Sumela, un drum degeaba”